"Cartea mea de vizita"

2010-08-09T15:50:00.001-07:00

...

2010-08-09T15:10:00.000-07:00

Stateam intinsa in pat si ma gandeam la tine... Tu... stateai intins in hamacul din spatele casei tale... Era asezat intre doua salcii... Iar atunci vantul adia usor, ramurile salciilor se prelingeau usor pe chipul tau, mangaindu-ti buzele, obrajii imbujorati... Erai tare departe de mine si nu puteam ajunge la tine decat cu gandul... M-a trecut un oarecare fior si deodata o lacrima a curs... Pe frantura geamului meu a intrat o buburuza mica, atat de mica incat nici nu am observat-o la prima vedere. Batuse atata cale lunga sa imi murmure la ureche ca iti este dor de mine si ca ai vrea sa ma vezi mai des macar in vis... S-a asezat pe buzele mele si mi-a oferit sarutul tau, cel pe care tu i l-ai dat inainte sa poposeasca la geamul meu, pentru ca apoi sa isi faca simtita prezenta alaturea... Am tresarit de bucurie la o asemenea simtire si sufletul meu a fost inundat de fericire si lumina... Lumina cereasca, lumina ce emana din iubire... Am rugat-o in gand, cu lacrimi in ochi, nu care cumva sa piarda calea inapoi catre tine... M-a inteles si deodata si-a luat zborul... Am simtit cum tu, rasfoind paginile prafuite ale unei carti, ai fost placut surprins cand ai vazut ca s-a reintors... cu un mesaj de la mine. Avea sa iti transmita toata caldura sufletului meu, sa iti ofere o licarire de speranta, avea sa iti spuna ca in curand nu ma vei mai vedea doar in vis... Ca amandoi ne vom strange in brate, ca trupurile noastre vor deveni unul... Poate nu acum. Poate mai incolo. Dar asa va fi... Oferindu-ti, cred eu, ceea ce cu siguranta vroiai sa auzi, si-a reluat zborul neincetat catre infinit... Culorile aripilor ei marunte aveau sa coloreze intreg universul, intreg cerul devenind de un purpuriu sublim. Visele noastre aveau sa devina realitate datorita ei, datorita universului care sedea bland la picioarele noastre, asteptand cel mai mic semn pentru a ne face fericiti pe vecie...

"Maturator de praf de stele..."

2010-05-31T15:24:00.000-07:00

Oare cate sensuri se pot comprima in aceste cuvinte? Oare cate sentimente putem nutri si putem asimila din aceste cuvinte?... Va zic eu: multe. Sa va prezint un sens propriu si doar atat... nu vreau sa plictisesc.

In ultima perioada am trecut prin foarte multe, extraordinar de multe esecuri... din diverse perspective. M-au pus la zid si m-au tintit direct in inima, in adancul sufletului. Am cazut, am incercat sa ma ridic, am cazut din nou. M-am ridicat, am facut pasi marunti si am mers inainte. Probabil gravitatia si prietenii s-au facut "vinovati" pentru aceasta reusita. Pentru ca eu singura nu as fi putut. Dar am invatat ca orice pierdere si orice nereusita ma face mai puternica, imi da forta sa vreau sa devin mai buna si mai perseverenta. Viata e o lupta pe care trebuie sa o ducem la bun sfarsit, indiferent de cat de grea se dovedeste a fi si indiferent de cate ori ne impiedicam si ne-o luam peste nas. Probabil ca v-ati saturat ca si mine de altfel sa tot auziti vorbe... si nimic mai mult. Am realizat insa ca atunci cand faptele sunt incompatibile cu vointa ta, vorbele sunt creatoare de speranta si adevarate manuale de perseverenta. Trebuie doar sa stii sa le asculti si sa le pui deoparte in inimioara ta... Orice incurajare si orice vorba buna sunt binevenite.

De ce "maturator de praf de stele"... pentru ca uneori "matur" si le arunc undeva departe amintirile urate, desi imi mai aduc aminte de ele pentru a-mi da forta necesara sa merg inainte, pentru ca uneori vreau sa le "devorez" intrutotul pentru a le putea sterge odata pentru totdeauna... si pentru ca alteori "matur" roadele reusitelor mele... o schita dusa la bun sfarsit, un boboc de floare inflorit, un zambet si o privire calda, o strangere de mana...

Ma infrupt din roua diminetii, ma joc cu soarele, ating stelele, vorbesc cu florile... Astea sunt "stelele" mele. Si vreau sa le "matur" intr-un ungher al sufletului meu, sa ramana acolo pentru vesnicie. Frumusetea sta in detalii. Nu in lucrurile mari. Speranta si bunavointa sunt in noi. Haideti sa facem ceva cu ele. Haideti sa construim universuri, sa cladim sperante, sa prindem gustul a ceea ce e frumos si ne inconjoara, sa numim o stea sus pe cer si sa fie numai a noastra... Sa uitam de lucrurile urate si dezolante, sa facem cumva sa ne fie bine, sa fim NOI fara vreo alta masca...

Eu si...

2009-12-30T13:45:00.001-08:00

E adevarat. Nu am mai scris de foarte multa vreme. Nu am mai avut timp si de ce sa nu recunosc, uneori mi-a fost lene sa tastez cateva cuvinte... Am avut perioade in care mi-am dorit sa scriu, insa ceva nu m-a lasat... Am avut perioade in care am scris si am sters, dupa care am scris din nou si iar am sters... Am avut perioade in care nici calculatorul nu l-am aprins... Am avut perioade in care eu si... am fost intr-un decalaj total... Lumea de sub picioarele mele se zdruncina cu toata forta sa. Eu eram precum un puzzle care incerca sa isi uneasca piesele, dar la prima adiere de vant acestea se imprastiau in imensitatea rece a universului ce ma inconjura... Eu si... eu. Atat. Ceilalti nu existau sau poate ca nu vroiam eu sa ii vad, sa stiu de existenta lor. Insa a trecut toata aceasta cearta cu mine insumi, cu universul meu, cu tot ce e frumos. Acum ma integrez in universul celorlati... Din nou. Asa cum am incercat sa fac mereu. Chiar daca poate nu mi-a reusit. Si e atat de bine, de cald si de frumos...

Sanda Ladosi

2009-10-03T13:33:00.000-07:00

Do you believe in dreams???

2009-10-03T13:32:00.001-07:00

Mdaa...

2009-07-14T12:57:00.000-07:00

Celia- Sa pot zbura

2009-05-15T06:59:00.000-07:00

Celia- Printre stele

2009-05-15T06:58:00.000-07:00

Info...:P

2009-03-26T04:24:00.001-07:00

Nu sunt ruda cu actorul Adrian Ratoi... nu am avut si nici nu am nici vreo tangenta cu dansul. Daca ma crezi, iti spun cu mana pe inima ca nici nu am auzit de el... Iar pentru asta imi cer scuze. Si apropo, mai am o mica intrebare de adresat domnului care ma ruga atunci cand ma uit in oglinda sa o salut pe Cristina...:-?? Ce a vrut sa zica, nu prea am inteles... Poate imi explica si mie sa inteleg. Apropo, nu m-ai deranjat cu nimic si nu m-am suparat. Insa vreau sa imi explici ca sa imi pot clarifica gandurile pe care le am. Multumesc anticipat!:*

Astazi... mi-e foarte dor

2009-03-22T03:30:00.000-07:00

Astazi, mi-e foarte dor... de tot ce am avut si nu mai am... sau de tot ce am si de care nu ma pot bucura asa cum as vrea... Astazi, pe cat de greu imi e sa scriu cateva randuri, pe atat de greu imi e sa ma inteleg pe mine insumi...
Mi-e dor sa mai fiu ca inainte, sa fiu mica, sa nu am nici o grija, mi-e dor de bunici, mi-e dor de tot ce am avut si de cum am fost...
Mi-e dor sa mai stau pana seara la scara cu copiii, cu fundul pe cimentul rece, asteptand din moment in moment sa ma strige bunica sa intru in casa, mi-e dor sa mai bag siringa cu apa pe gaura cheii si sa il stropesc pe bunicul care se uita la televizor, mi-e dor sa ma duc sa il "santajez" sa imi dea bani sa imi cumpar dulciuri, mi-e dor sa mai fac baie in raul Olanesti chiar daca de cele mai multe ori apa era si rece si murdara, mi-e dor sa stau in bratele bunicii, la caldura pieptului ei, adormind cand imi spunea povesti, mi-e dor de perioada cand radeam cu gura pana la urechi din absolut orice, nestiind cat de rece si de rea poate fi lumea, mi-e dor de perioada in care se apropiau sarbatorile si ne strangeam toti... Chiar daca de cele mai multe nu aveau bani sa imi cumpere nimic, inima crestea in mine de fiecare data cand vedeam ca suntem toti, ca nu imi lipsea nimic din ce aveam nevoie cu adevarat: afectiune, multa, multa iubire si intelegere pentru toate traznaile pe care le faceam. Nu contau banii. Nu vroiam nimic. Decat sa fim toti.
Acum, am ramas decat eu si mama. Si matusa mea. Atat. In decursul anilor ce au trecut am pierdut foarte multe fiinte dragi: bunicii, pe tata si o matusa cu care nu am avut prea multe tangente, dar totusi... Timpul mi-a rapit tot si totodata el a fost cel care a reusit cat de cat sa imi cicatrizeze ranile provocate... Nu pot spune ca am uitat nimic. Nici bune, nici rele. Dar pentru acele rele care mi-au rupt sufletul in doua plang si acum, desi timpul a trecut...
Chiar daca am lacrimi in ochi si in momentul de fata, trebuie sa trec peste tot si trebuie sa merg inainte, cu capul sus, nu cu el plecat de durere si lacrimi... Trebuie sa ma hranesc cu amintirile frumoase, iar cele mai putin frumoase trebuie sa imi dea taria sa merg inainte si sa ma pregateasca probabil pentru altele ce vor urma...
E atat de frumos afara azi, dar e atat de frig inauntrul meu... Ma simt atat de singura... Atat de goala, atat de pustiita... E doar o zi aiurea... Asta vreau sa cred. Nu vreau sa mai fie si maine asa... Pentru ca daca va ma fi si maine asa, voi pierde pe zi ce trece cate o bucatica din mine, din ceea ce am fost si din ceea ce trebuie sa fiu. Si nu vreau asta, chiar daca de cele mai multe ori simt ca nu mai pot sa ma ridic singura din asa-numita "mocirla" a societatii in care traim, din apasarea cauzata de greutatea simtirilor si gandurilor mele... Sunt un om cu zambetul pe buze mai mereu, dar care in spatele acestui zambet uneori ascunde foarte multa tristete si durere... In ciuda celor spuse, mi-e extraordinar de dor azi... Mai mult ca niciodata.

Cate ceva in plus despre mine...

2009-03-10T10:52:00.000-07:00

Dupa cum scrie undeva la profilul meu, sunt o fire sociabila, uneori vorbesc mult, sunt cam zapacita, imi plac animalele, imi plac foarte mult florile, insa preferatele mele sunt trandafirii, zambilele, freziile si ghioceii. Sunt innebunita dupa animale, placandu-mi in mod special cainii, iepurasii, caprioarele si papagalii. Am avut cativa pestisori pe acasa, dar nu a durat prea mult sederea lor:P. Imi fac prieteni destul de greu, chiar daca sunt o fire sociabila. Comunic cu cei din jurul meu, insa pun foarte greu suflet la cineva, astfel incat sa am indeajunsa incredere incat sa devina unul sau una dintre prietenii sau prietenele mele. Spun asta pentru ca majoritatea persoanelor din ziua de azi sunt destul de parsive incat sa poarte multiple "masti" in diferite circumstante. Iar mie nu imi plac astfel de persoane. Nu ii judec pe altii pe la spate, ce am de spus spun verde in fata. Fara nici un fel de teama, chiar daca adevarul uneori doare. E mai indicat asa. Sunt la facultate, la specializarea jurnalism. Insa nu stiu daca vreau sa profesez chiar pe domeniul meu. In primul rand pentru ca este unul dintre cele mai prost platite posturi si in al doilea rand am un alt vis pe care vreau sa il indeplinesc din tot sufletul.
Imi plac excursiile, imi plac momentele de singuratate(uneori). Imi place ca seara, inainte de a dormi, sa stau intinsa in pat, cu lumina stinsa, ascultand in soapta muzica, refugiindu-ma in universul meu, in lumea mea alcatuita din gandurile mele, feeling-urile mele, conceptiile mele despre ceea ce ma inconjoara, materializarile lucrurilor frumoase pe care le am si imaginile celor dragi... Muzica e cea care ma linisteste, cea care imi goleste mintea de toate lucrurile aiurea care mi s-au intamplat azi si care poate vor veni maine. E cea care materializeaza in mine sentimentul de frumos, calm si speranta. Cea mai draga fiinta pentru mine, pentru care as face absolut orice, este mama, la care tin enorm, neputand exprima in cuvinte ceea ce simt pentru ea.
Uneori, pe moment, fac anumite lucruri pe care le doresc, dupa care numai dupa cateva minute , imi pare rau ca le-am facut. Sunt o fire care incearca pe cat se poate sa isi calculeze oarecum viata, sa puna la punct orice detaliu. De aceea de cele mai multe ori cand fac cate ceva, apoi, nu stiu de ce, imi pare rau. Probabil si datorita faptului ca m-am inchis in mine de la o vreme incoace. Imi place sa stau in casa. Nicidecum nu prefer iesirile in oras in locul timpului petrecut in coltul meu de lume, in casa mea. Au inceput sa ma plictiseasca iesirile "in public". Le consider o pierdere de timp si o cheltuiala in plus, desi uneori mai ies, dar din ce in ce mai rar. Prefer sa stau in casa, sa ascult muzica, sa mai invat, sa stau pe calculator, sa fac ordine.... Orice altceva.
Momentan nu pot spune ca ma gandesc in mod constant la viitorul meu, insa este una dintre prioritatile mele. Vreau sa realizez ceva maret, vreau sa las ceva in urma mea. De cele mai multe ori, este unul dintre gandurile ce persista in mintea mea inainte de a pune capul pe perna.
Nu stiu ce mai pot spune, nu prea mai am idei.... Daca imi mai vin ceva idei, promit a le pune la vederea tuturor intr-un viitor articol.
P.S. Multumesc din suflet celor ce imi viziteaza blogul. Si tin sa mentionez ca imi petrec mai tot timpul "rasfoind" randurile blogurilor voastre si incercand sa mai aflu cate ceva despre cei din jurul meu. Chiar daca nu las commenturi la fiecare articol, sa stiti ca le citesc cu placere. Si de asemenea tin sa le cer scuze celor carora nu le-am lasat commenturi din lipsa de timp uneori sau din cauza faptului ca nu le merg parolele acelea pe care trebuie sa le descifrezi dupa ce scrii parerea ta... Ori nu se incarca, ori nu apare nimic...:-??

Because you loved me... and you still do it...

2009-03-04T14:01:00.001-08:00

Earth song...

2009-03-04T13:58:00.000-08:00

Ar trebui sa-l invatam si sa vedem in spatele versurilor...

Can I touch you there??:S:S:S:S:S

2009-03-04T13:55:00.001-08:00

Poti sau nu?:P:P:P

Sail I loved you, but I lied....Maybe yes, maybe not:P

2009-03-04T13:53:00.001-08:00

Melodia mea de suflet...

2009-03-04T13:51:00.000-08:00

Pentru toti cei care iubesc si sunt iubiti la randul lor:X

2009-03-04T13:49:00.000-08:00

Piu che puoi...

2009-03-04T08:48:00.001-08:00

:X:X:X:X:X... :(:(:(:(:(

2009-03-02T23:25:00.000-08:00

Sincer, nu am cuvinte... Cat de mult putem sa tinem la cineva... Cat de frumos e cand nutresti astfel de sentimente, atat de puternice...

Lili Sandu- Lee Lee

2009-02-26T08:58:00.000-08:00

Vorbe frumoase si fapte marete...

2009-02-24T10:25:00.000-08:00

Acu ceva vreme ti-am spus, daca imi aduc bine aminte, cat de mult te iubesc si cat de mult insemni pentru viata mea. Ti-am spus asta si o sa ti-o spun in fiecare zi, atat timp cat in mine o sa mai exista suflare si atat timp cat buzele mele nu vor stii sa spuna altceva decat vorbe de iubire.
" Te iubesc fara sa stiu cum sau cand sau de unde. Te iubesc pur si simplu, fara complexitati sau mandrie; te iubesc pentru ca nu stiu alta cale..." Pablo Neruda
Ti le-am spus. Nu ai cum sa minti. Insa stii prea bine ca nu au fost numai vorbe frumoase aruncate in vant. Ti-am aratat de cate ori am avut ocazia simtirile mele... gandurile mele... "vestimentatia" sufletului meu... Stii bine: cu tine ma "imbrac" in fiecare dimineata si alaturi de tine ma "dezbrac" de haina neputintei, a durerii si a celorlalte lucruri rautacioase si incoerente si prapastioase care ne inconjoara si de care uit de indata ce te simt pe tine langa mine.
Mai tii minte cand ti-am scris cu petale de trandafiri "te iubesc" in gradina dragostei? Oare mai tii minte cand te-am imbracat cu sarutarile mele acolo sus, pe norul ce plutea stapan pe cerul albastru? Mai tii minte cand am vorbit cu soarele sa rasara maine numai si numai pentru tine? Mai tii minte cand am vorbit cu lebedele sa danseze un vals numai pentru noi doi, in amintirea clipelor petrecute impreuna? Mai tii minte cand roua diminetii a format un izvor in care se oglindea frumusetea ta interioara? Mai tii minte cand vorbele mele au facut inconjurul universului si atunci tot ce misca a fost in asentimentul meu si toate ti-au murmurat ca iubirea mea pentru tine e imensa?
Au fost vorbe frumoase impletite cu fapte marete. Au fost simtirile mele impletite cu ceea ce a facut universul pentru noi doi la rugamintea mea. Pentru ca eu sunt prea mica in acest univers si vorbele mele nu au ecou decat pentru tine. Insa atunci si acum universul a vibrat alaturi de mine si ti-a demonstrat el tot ceea ce am spus eu si am simtit poate amandoi. Si asa o sa fie si de acum incolo: eu iti spun, universul iti arata. Cine stie? Poate eu sunt universul tau si poate tu esti lumea mea...

Era cat pe ce...

2009-02-23T23:08:00.000-08:00

Era cat pe ce sa uit sa iti spun cat de mult te iubesc. Era cat pe ce sa uit sa te iau de mana ieri, cand am traversat strada. Era cat pe ce sa uit sa iti multumesc pentru ca existi si pentru ca imi aduci in fiecare clipa zambetul pe buze. Era cat pe ce sa uit sa iti spun ca de fapt existenta mea este efemera daca tu nu esti. Era cat pe ce sa uit sa te duc de dimineata, cand ai facut ochisori dupa un somn indelung in care eu, alaturi, langa tine, ti-am mangaiat chipul, admirand frumusetea ochilor si buzelor tale, sa vezi cat de frumos soarele isi arata suprematia printre marea nesfarsita de nori. Era cat pe ce sa uit sa iti plimb pe la nas, inainte sa te trezesti, buchetelul de lalele pe care mi l-ai facut cadou ieri. Era cat pe ce sa uit sa iti spun ca azi, in ceruri, toti ingerasii canta si zambesc pentru ca tu existi. Era cat pe ce sa uit ca pasarile cerului impletesc triluri armonioase doar pentru a-ti incalzi in fiecare zi sufletul si pentru a nu-l lasa sa "inghete" in fata atator intamplari si lucruri "nefaste". Era cat pe ce sa uit sa iti spun ca te ador, viata mea.
Insa nu am uitat nimic din toate astea... Si ce bine ca nu am facut-o. Nu am cum sa uit. Pentru ca daca as uita sa fac toate astea, ar insemna ca te-as uita pe tine. Iar asta e imposibil. Nu am cum sa fac asta, nici daca as vrea. Tocmai de asta, in timp ce tu inca incercai sa te trezesti de-a binelea, am venit si ti-am soptit la ureche, murmurand sau gangurind, cum vrei tu sa zici, cat de mult insemni pentru viata mea. Mi-am lipit obrazul de al tau, inima mea batea langa a ta, o auzeam cum dadea startul unei noi zile impreuna. Atat... Nu a mai fost nevoie de cuvinte. Restul a venit de la sine. Gesturile mele, limbajul mut in care ne complaceam amandoi, scoteau totul la iveala. Nu aveau cum sa tradeze. Nici macar cu "gandul".
Era cat pe ce...

Eu....in culmea fericirii

2009-02-23T04:52:00.000-08:00

Salutare! Am revenit cu un nou post... in sfarsit... dupa atata vreme. Si plus de asta am starea necesara sa scriu... sunt fericita asa cum nu am mai fost de multa vreme. Dupa o saptamana in care am incercat sa astern pe foaie ceea ce am simtit si nu am reusit terminand cred un top de coli, dupa o saptamana in care lacrimile au curs necontenit, am invatat intr-un final ca nu trebuie sa las pe nimeni sa imi fure visele si ca trebuie sa lupt ca o leoaica pentru ceea ce vreau si simt... Nu trebuie sa imi arat neputinta in fata nimanui si nu trebuie ca lacrimile sa isi faca atat de usor cale pentru a iesi din adancul sufletului meu... Nu trebuie... Chiar daca de cele mai multe ori nu pot... Asa ca am invatat sa zambesc din nou, sa ma ridic datorita tot mie... Pentru ca sunt o fire puternica, care lupta pentru ceea ce vrea si care nu se lasa batuta asa de usor... Sunt pur si simplu eu, asa cum trebuia sa fiu dintotdeauna... Numai ca uneori ignoranta si nepasarea si rautatea altora au reusit sa ma faca sa nu mai fiu eu, sa simt niste trairi care nu ma caracterizeaza din fire... Au reusit atunci, nu mai reusesc acum... Imi promit. Acum sunt eu... Just me and nobody else... And it feels so good... Acum stiu ca datorita zambetului meu afara e mai mult soare afara si pot sa ii fac si pe altii sa simta acelasi lucru ca si mine... Stiu ca Doamne Doamne ne-a dat fiecaruia un rost in viata, iar al meu nu e acela sa sufar si sa plang... Acum stiu ca pot vorbi cu florile atunci cand zambesc, iar ele ma inteleg si isi deschid petalele pentru a ma imbratisa in felul lor... Stiu ca pot transmite multe printr-un simplu zambet. Promit sa nu mai fiu niciodata suparata oricat de greu mi-ar fi si oricat de mult as suferi. Pentru ca pana la urma asta e viata si trebuie sa o luam ca atare... E grea si urata uneori, dar de cele mai multe ori e frumoasa si trebuie sa traim fiecare clipa asa cum se cuvine. Daca am fi tot timpul fericiti, poate ne-am plictisi. INSA...TREBUIE SA TRECEM PESTE ABSOLUT TOT CU ZAMBETUL PE BUZE... NEVER DEFEATED... Va recomand un tratament prin zambet... Zambiti tot timpul... Iubesc lacrimile ceresti, iubesc soarele, iubesc florile, iubesc animalele, iubesc fiintele dragi mie, iubesc natura in sine, iubesc sa zambesc, ador sa traiesc... E atat de frumos sa traiesti zambind... Ce frumos suna: "E o fiinta mereu cu zambetul pe buze. Ma face sa simt ceva special de indata ce o vad zambind. Imi inveseleste ziua". Asta vreau sa aud de acum incolo despre mine... Zambiti, iubiti si aveti grija de voi.

P. Dolls- Hush, Hush :X:X:X:X

2009-02-19T02:32:00.000-08:00

Somewhere- Within Temptation

2009-01-30T01:46:00.000-08:00

Again Thalia...:X

2009-01-30T00:04:00.000-08:00

Thalia- No me ensenaste

2009-01-29T23:58:00.000-08:00

:X:X:X:X:X:X:X:X::X:X:X:X:X:X:X:X:X:X:X:X:X:X:X:X:X:X:X:X:X:X:X

Asteptand in ploaie

2009-01-28T10:58:00.000-08:00

Faceam curat prin casa, cand telefonul mi-a sunat. Era cea mai buna prietena a mea. Ma chema la un suc... I-am spus ca merg, iar ea m-a intrebat daca vreau sa merg catre ea, sa ne intalnim pe drum si sa venim amandoua. Eu i-am spus ok. M-am imbracat, mi-am luat umbrela si am pornit cu pasi marunti catre ea... Am ajuns, dar ea nu ajunsese inca. Stateam undeva pe trotuar, aproape de marginea drumului si o asteptam in continuare. Vedeam decat stropi marunti de ploaie, masini grabite si oameni mohorati ce isi ascundeau chipul sub o gluga sau sub o umbrela. Atat... Aaaa, si razele de lumina de la stalpii de iluminat ce treceau prin umbrela mea.
E un peisaj trist, insa eu visam si ma simteam bine... Eram atat de calma, incat puteam sa jur ca exist numai eu in clipa aia. Eu si stropii de ploaie pe care la un moment dat i-am lasat sa se joace cu parul meu, cu chipul meu si cu sentimentele mele... Am inchis umbrela si m-am lasat in voia ploii, in voia lacrimilor ceresti si a soaptelor produse de acestea la atingerea asfaltului atat de rece si de sumbru... Eram decat EU pret de cateva minute. Simteam cum lumea trece si se uita la mine de parca ar fi putut vedea cum incerc sa imi schimb vesmantul interior... Ei nu aveau cum sa vada asta, dar eu simteam cu apasare privirea lor nedumerita si ciudata...
Atat de mult ma calmeaza ploaia, incat ma face sa aud cum sufletul meu striga cu disperare dupa un minut in care sa ii ascult pasurile, ma face sa ma dezbrac de haina neputintei si sa vreau sa o imbrac pe cea a sperantei... Impletesc si nutresc atatea sentimente cu fiecare strop de ploaie ce cade din cer. Cand ploua uit sa imi fac griji pentru ziua de maine, uit ca imi este greu fara cei dragi langa mine, uit de tot si de toate. Sunt eu, cu mine si cu celalalt eu... Un trio format din "personajele" ce imi aduc aminte ca exist: un "eu" care iubeste si caruia ii place sa fie iubit, un "eu" care iubeste doar din interes si face ceea ce vrea fara a tine cont de ceilalti si un "eu" caruia nu-i pasa de absolut nimeni, care e rece la orice atingere si indiferent la orice vorba sau actiune.
Se pare ca acum a iesit la iveala acel "eu" care iubeste si caruia ii place sa fie iubit. Chiar daca mi s-a intamplat de atatea ori sa rad pe dinafara si de fapt sa plang pe dinauntru, acum am zambit pe dinafara si am zambit si pe dinauntru. A fost una dintre datile in care am simtit ca plutesc. Parca miroseam asfaltul insetat de atata apa, parca miroseam stropii de ploaie si parca inspiram praful ce se ridica de la bataia stropilor. Parca. ... Pana cand am auzit aievea "Andreeaaaaa!!!" si m-am trezit brusc din visare. Si masinile ce treceau pe langa mine si ma stropeau din cap pana in picioare mi se pareau atat de egoiste si de rele, pentru ca ma trezeau de cate ori aveau ocazia din acel vis, parca aruncandu-mi cate o galeata de apa rece pe mine si spunandu-mi " Andreea, trezeste-teee! Esti afara, in mijlocul unei strazi! Revino-ti!". Toata lumea incerca sa imi farame, sa imi spulbere gandurile... Au reusit, insa doar pe jumatate...

O melodie absolut superba

2009-01-28T02:19:00.000-08:00

Ziceti voi... nu sunt adevarate versurile?...:X:X:X:X:X

Alfabetul iubirii

2009-01-28T02:17:00.001-08:00

Putin despre Florin Piersic

2009-01-28T01:55:00.000-08:00

Florin Piersic a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti. A debutat in filmul „Ciulinii Baraganului” si a jucat in peste 40 de filme de-a lungul carierei sale, cele mai cunoscute fiind filmele din seria „Haiducii”.

Rolul Margelatu l-a transformat intr-unul din cei mai iubiti actori romani. A fost adesea comparat cu actorii francezi Jean Marais si Alain Delon. Dupa 1989, a fost mai activ in teatru si televiziune, jucand pe scena teatrului din Cluj si aparand la numeroase emisiuni, atat ca gazda (a prezentat emisiunea „Piersicile lui Florin”) cat si ca invitat.

A luat premiul pentru Cel Mai Indragit Actor la gala premiilor „Zece pentru Romania” in 2005. A jucat in telenovela postului AcasaTV, „Lacrimi de iubire”. Este casatorit a treia oara si are doi fii. Actorul Florin Piersic jr. este fiul sau din prima casatorie cu actrita Tatiana Iekel.

Cate ceva despre Emilia Popescu

2009-01-27T06:51:00.000-08:00

Emilia Popescu ar fi fost cu siguranţă una dintre cele mai mare vedete ale Hollywood-ului şi ale Broadway-ului dacă se năştea în Statele Unite ale Americii. Din fericire pentru noi, ea s-a născut la Bucureşti şi este mulţumită că harul ei special îi poate bucura pe românii iubitori de artă. Din partea lor, Emilia primeşte, în fiecare an, un Oscar. Imaginar, dar din suflet…

Emilia Popescu este fiinţa de o modestie extremă, pe care o poţi trece cu vederea pe stradă, pentru că nu încearcă să iasă în evidenţă cu nimic, dar pe care o adori pe scenă, unde pur şi simplu străluceşte, indiferent de rolul pe care-l joacă. S-a născut cu dragostea de scenă…
Nici nu se putea altfel, pentru că provine dintr-o familie de artişti şi este nativă a unei zodii de mari artişti, zodia Peştilor (Ion Caramitru, Ion Besoiu, Ilinca Goia, Margareta Pogonat, regretata Gina Patrichi, Alexandru Repan).
Mama sa, Malu Iosif, a fost o talentată balerină, acum coregraf-colaborator permanent al trupei lui Dan Puric, iar tatăl, plecat în lumea de dincolo exact când Emilia o aducea pe lume pe fetiţa ei, a fost un foarte apreciat actor la Operetă, Emil Popescu. El a fost cel despre care Emilia spune că s-a speriat când ea a intrat la Institutul de Teatru, din "primul foc", aşa cum şi-a dorit, pe unul dintre cele trei locuri existente la vremea aceea.
Astăzi, la vârsta maturităţii, Emilia îşi aminteşte că de mică visa numai şi numai să fie actriţă, dacă nu de-a dreptul la Hollywood, măcar aici, acasă, la Bucureşti. A studiat pianul, a iubit acest instrument şi nimeni nu credea că va renunţa la o carieră în domeniu pentru Teatru. Şi totuşi… Aşa după cum chiar ea spune, preluând vorba amicului ei Florian Pittiş, este "atinsă de dulcele blestem al scenei"…

Este o actrita pe care pur si simplu o iubesc si o respect din tot sufletul pentru munca pe care o depune pentru a delecta sufletul atat de obosit si chinuit al romanilor din ziua de azi, care se pierd usor-usor pe drumul intortocheat al grijilor cotidiene. Am avut sansa sa o vad de cateva ori pe scenele teatrurilor si am mai avut sansa sa schimb cateva vorbe cu dansa in afara scenei, undeva prin supermarketul Billa, unde era la cumparaturi cu Florin Piersic. E de o fumusete interioara de nemaintalnit, de o simplitate si de o modestie cum rar iti e dat sa vezi. M-am bucurat enorm ca am avut aceasta rara ocazie de a vorbi cu dansa si sper din toata inima ca nu va fi ultima.

Grigore Lese- Saracu' omu' cu dor

2009-01-24T03:25:00.000-08:00

Grigore Lese este una dintre marea de comori nationale pe care le avem si de care trebuie sa avem grija. Vocea sa este o alinare pentru sufletul meu. Nu l-am descoperit demult, insa de cand am ascultat cateva melodii la niste prieteni pot sa spun ca pur si simplu imi alina sufletul. Are o voce fantastica si un stil aparte de a canta. Il recunosti cu ochii inchisi... Imi vine sa plang de fiecare data cand il ascult.

Cateva vorbe despre iubire...

2009-01-23T09:11:00.000-08:00

Fac asta cu dedicatie pentru Mishu!!!! Incerc sa ii aduc la cunostinta faptul ca pe lumea asta exista iubire, ca suntem partasi la ea si ca orice fiinta isi are undeva jumatatea, bine ascunsa, care la momentul potrivit te va intregi ca spirit si ca om. El asa nu e greu de cap, nu e nici naiv....e ok. Insa are ceva probleme cu el insusi, cu stabilirea unor prioritati si unor sentimente. Nu prea stie ce vrea langa el, e intr-un lung monolog cu el insusi fara sa isi dea seama. Insa altii isi dau seama... Eu pot sa spun ca imi dau seama cat de cat usor, caci suntem amandoi Capricorn, nascuti in aceeasi zi de 10 ianuarie. Cam cum sunt eu, asa e si el. Dupa ce am avut ocazia sa vorbesc cu el, la un suc, i-am promis solemn ca voi incerca sa ii dau cateva definitii proprii ale iubirii... Poate, poate o sa inteleaga ceva si eu o sa imi ating scopul.
Asa ca incerc sa transpun ceea ce simt eu, ce gandesc eu depre iubire in momentul de fata, in cateva randuri. Sa nu va suparati daca vor fi cam multe...:)
Pai... daca ma gandesc mai bine, nu stiu sa dau o definire gen dictionar explicativ iubirii, insa stiu ca izvoraste din foarte multe lucruri. Trebuie numai sa o simti si sa o cultivi in gradina propriei inimi. Trebuie insa sa si vrei lucrul acesta. Iubirea e ca un abecedar ce il inveti litera cu litera, ce o inveti cu timpul si o impartasesti in functie de circumstante, in functie de cel ce il ai langa tine.
Atunci cand incerci sa legi doua cuvinte in fata celei care ti-a furat sufletul si nu poti, si pe deasupra mai incepi sa si tremuri si simti cum incet-incet inima ta vrea sa ajunga langa inima ei, atunci IUBESTI. Atunci cand incerci de la distanta sa ii trimiti o scrisoare in care sa ii spui ca nu mai poti de dorul ei sau incerci subtil sa ii lasi in usa apartamentului un biletel, chiar daca sta cu un etaj mai sus sau in blocul alaturat, si tot incercand sa scrii observi ca ai terminat un top de coli tot incercand sa scoti ceva mai bun, atunci IUBESTI. Atunci cand ii auzi vocea la telefon si nu iti mai simti picioarele, atunci IUBESTI. Atunci cand o vezi si iti doresti sa treci neobservat cu gandul ca poate nu arati tocmai bine sau ceva nu te prinde, chiar daca ai fi in stare sa strigi in gura mare ca o adori, atunci IUBESTI. Atunci cand sunteti impreuna la un suc cu prietenii, iar ei vorbesc si tu taci, observand-o doar pe ea si nimic altceva ce te inconjoara, mirandu-te pe zi ce trece de frumusetea-i sublima, de trupul aproape ideal si de perfectiunea ei, atunci IUBESTI. Atunci cand afara ploua cu stropi mari, desi iti place sa vezi cum lacrimile ceresti isi fac usor cale pe obrajii sai, pe buzele sale, desi iti place sa vezi cum parul sau se prelinge pe chipul umezit si ai da orice sa fiti decat voi doi pe Pamant in clipele alea, si ii oferi umbrela sau pardesiul tau pentru a pastra apoi in el toata acea caldura sufleteasca pe care o emana, atunci IUBESTI. Atunci cand la malul marii o ajuti sa construiasca castelul din nisip ce la orice atingere a valurilor se darama, atunci IUBESTI. Atunci cand totul in jurul sau pare sa se naruiasca si tu ii spui ca totul va fi bine, ca o sa treceti impreuna peste asta si ca nu o sa fie singura, atunci IUBESTI. Atunci cand trandafirul ce i l-ai daruit ieri incepe sa se ofileasca si tu deja ai observat asta si vii cu un buchet mic de ghiocei sau zambilute, atunci IUBESTI. Atunci cand frunzele incep sa cada toamna si incep sa se joace cu parul sau, ea stand pe banca in bratele tale, cu ochii inchisi, citind in paginile inimii tale, iar tu o privesti de parca ar fi ultima oara si ii mangai suav mainile, buzele, atunci IUBESTI. Atunci cand o vezi peste tot, chiar daca nu este langa tine si orice lucru iti aduce aminte de ea, atunci IUBESTI.
Este usor sa spui te iubesc. Este insa mai greu sa te tii de cuvant si sa si arati lucrul acesta. Puterea cuvintelor uneori este trecatoare, asa cum orice lucru pamantesc este demn de vremelnicie. Trebuie sa vrei sa iubesti, sa stii sa iubesti, sa nu uiti ca iubesti si mai presus de toate sa fii TU. Trebuie sa ne ingrijim de "hrana" si "imbracamintea" sufletului nostru. Iar ca sa faci asta, de cele mai multe ori ai nevoie de un EL sau o EA. E urat sa fim singuri. E atat de frumos sa fim DOI.

Despre Dan Balan... Apropo: frumoase versuri

2009-01-21T08:09:00.000-08:00

Dan Balan s-a nascut in Chisinau, Republica Moldova in 1979. Cel mai mare succes al lui pana acum a fost cu trupa O-zone. El a fost liderul proiectului, a produs si a scris toate melodiile lor. Dan a format O-zone in 1999 si a lansat trei albume pana in 2004. Cel mai bine vandut albumul al trupei a fost `DiscOzone` care a ajuns, pe locul 1 in 6 tari si a fost vandut in peste 2,5 milioane de copii (au vandut doar in Japonia deja un milion de discuri).
Cel mai mare succes al lui Dan a fost piesa `Dragostea din tei` (care este cunoscuta si ca `Numa Numa song`). Piesa a ajuns numarul 1 in 32 de tari (si numarul 3 in Marea Britanie) vanzandu-se in 12 milioane de exemplare in toata lumea . A fost cel mai mare single in Europa si Japonia in 2004 si respectiv in 2005. Apoi peste 100 de artisti au facut un cover la piesa in 12 limbi diferite. Un alt hit semnat O-zone a fost `Despre tine`. A ajuns numarul 1 in 5 tari si a fost pe locul 6 in top-ul Europei.
Inainte sa intre in lumea pop , Dan s-a bucurat de prima experienta cu o trupa. El a format o trupa goth-doom metal care se numea Inferialis in 1997. Dan a cantat la keyboard si era compozitorul proiectului. Inferialis a avut o baza de fani mare in scena underground-ul moldovei, chiar daca nu a lansat ceva oficial.
In 2004, Dan a hotarat sa se intoarca la radacinile sale rock. A ales cei mai buni muzicieni in zona lui si s-a mutat cu ei in Los Angeles in 2005. Dan a scris compozitii inainte sa formeze trupa, a durat 2 ani sa-si creeze linia melodica si stilul lor propriu captivant. L-a rugat pe Jack Joseph Puig un producator cunoscut (John Mayer, Sheryl Crow, No Doubt, The Black Crowes, Rolling Stones) sa produca disc-ul. Jack a fost foarte entuziasmat sa lucreze impreuna cu Dan. Albumul a fost inregistrat in aprilie/iunie 2006 la Ocean Way studio.

Sursa: http://www.dan-balan.com/

Mama mea

2009-01-21T07:49:00.000-08:00

Nu pot sa definesc cu exactitate cuvantul "mama", insa pot spune ca inseamna totul. Tot ce e mai frumos pe aceasta lume. Pentru mine, mama este icoana vietii mele, coltul meu de lume, universul meu, in care totul graviteaza in jurul sau.
Datorita ei florile infloresc, datorita ei cantul pasarilor este mai placut, datorita ei stelele stralucesc, datorita ei razele soarelui coboara pe pamant, datorita ei lumea e mai buna, datorita ei si pentru ea traiesc. E tot ce am mai frumos, mai sfant, mai pur si mai bland. E totul pentru mine, asa cum eu sunt totul pentru ea. E cea mai buna prietena a mea, e sora mea, e MAMA mea. Ii multumesc din suflet ca m-a crescut, ca a avut grija de mine si a fost alaturi de mine in momentele grele din viata mea. Ii multumesc ca a facut atatea sacrificii pentru mine si ii multumesc din suflet pentru iubirea ce mi-o poarta. Ii multumesc si o sa ii multumesc in fiecare clipa a vietii mele pentru ca exista.

Alimentatia adecvata celor 4 grupe sanguine

2009-01-21T07:45:00.000-08:00

Tradusa in limba romana din limba engleza de SC California Fitness Romania SRL, aceasta lucrare valoroasa contine dieta individualizata pentru cele patru grupe sanguine, cu solutii practice de mentinere a sanatatii, de prelungire a vietii si de obtinere a greutatii corporale ideale. Autorul principal, dr. Peter J. D’Adamo, este medic naturist, cercetator si cadru universitar recunoscut. Cercetarile sale vaste si experimentele clinice asupra conexiunii dintre grupa sanguina si starea de sanantate sau de boala au dus la succese rasunatoare in domeniul catorva ma-ladii, printre care tratamentul cancerului mamar si al SIDA.
Cartea ofera informatii stiintifice care ii ajuta pe cititori sa coopereze cu medicii, in incercarea comuna de optimizare a starii de sanatate. In elaborarea ei s-a pornit de la faptul ca pe suprafata Pamantului nu exista doi oameni identici; deoarece toti locuitorii planetei sunt diferiti nu este logic ca ei sa consume aceleasi feluri de alimente. Un rol fundamental il are grupa sanguina a fiecaruia, care descuie usa spre misterele sanatatii, bolii, longevitatii, vitalitatii fizice si puterii emotionale. Intre grupa sanguina, alimentatie si sanatate exista o stransa legatura. Fiecare dintre cele patru grupe sanguine (O, A, B, AB), favorizeaza absorbtia anumitor alimente si influenteaza modul in care organismul face fata situatiilor de stres. In cele 392 de pagini sunt tratate, pe larg, pentru fiecare grupa sanguina, dieta, planificarea meselor, factorul de scadere in greutate, recomandari privind suplimentele alimentare, profilul stres/exercitii fizice, precum si chestiunea personalitatii. De asemenea, cititorii pot gasi note ample referitoare la alimentele deosebit de benefice, neutre si cele care trebuie evitate, din toata gama, incepand cu produsele din carne si terminand cu ceaiurile din plante si bauturi. Totodata, sunt prezentate informatii utile privind planificarea meselor, planuri de dieta, meniuri standard, retete, alternative pentru controlul greutatii corporale, pe grupe sanguine. Autori celebri de literatura medicala din lume apreciaza in termeni elogiosi lucrarea, pe care o considera „absolut fascinanta” si opineaza ca „cercetarile si descoperirile doctorului D’Adamo deschid o noua perspectiva, deosebit de incitanta, asupra conceptului de individualitate biochimica, oferindu-ne o modalitate extrem de eficienta de a aplica aceste descoperiri in viata noastra de zi cu zi”.
Autorii fac precizarea ca aceasta carte nu este gandita ca un substitut pentru recomandarile de specialitate ale medicilor, sau ale altor persoane angajate in domeniul ingrijirii sanatatii. Putem afirma ca acest ghid de mare valoare, care ne invata cum putem trai in cel mai sanatos mod, poate sa constituie un pas inainte pe drumul cunoasterii si al practicii medicale.
Sursa: http://www.cityonline.ro/

Tunsoarea bob mereu la moda

2009-01-21T07:33:00.000-08:00

Par lung? Este potrivit pentru adolescente, vedete de cinema si pentru femeile carora le place sa petreaca foarte mult timp sa se aranjeze. Insa, atunci cand vine vorba de a fi la moda si de a avea un look modern, nimic nu se compara cu o tunsoare bob.
Aceasta tunsoare este in fruntea topurilor in ceea ce priveste frizurile pentru toamna-iarna 2006-2007. Vei observa ca vei arata cu cativa ani mai tanara daca alegi acest tip de tunsoare. Insa acest lucru va fi valabil numai pentru cele care vor avea o tunsoare de calitate. O forma nepotrivita sau o aranjare a parului gresita te vor ajuta sa obtii un aspect imbatranit si nu unul modern asa cum vrei.Tunsoarea bob a fost foarte populara in Statele Unite ale Americii in anul 1920. Sunt foarte multe motive pentru care acest tip de tunsoare revine mereu la moda. Prima tunsoare bob a fost purtata de catre Coco Chanel.

... ... ...

2009-01-18T06:16:00.000-08:00

Intr-o zi ca aceasta de duminica, oare ce ar trebui sa fac? Momentan nu ma simt prea bine. Nu spun asta pentru ca ma doare ceva, ci pentru ca pur si simplu ma simt asa... aiurea. Incerc sa imi gasesc locul prin casa si NU POT. Incerc sa ma gandesc la ziua de maine, cand voi avea primul examen pe anul acesta si NU POT. Incerc sa imi ocup timpul cu ceva si NU POT. Incerc sa imi pun ordine in ganduri si NU POT. NU POT sa fac nimic. NU POT sa ma gandesc la nimeni, la nimic. Nici macar la mine. Parca cineva mi-ar fi spalat creierul si mi l-ar fi golit de orice amintire, de orice gand. NU POT sa concep nici o imagine, NU POT sa trasez conturul vietii mele, NU POT face absolut nimic. Parca as fi paralizata sufleteste.
Dau drumul la muzica si stau in pat incercand sa ma relaxez, dar mi se ia. Deschid geamurile la balcon, incercand sa iau putin aer, uitandu-ma la ceea ce se intampla dincolo de barierele mele emotionale si dincolo de peretii apartamentului meu, insa ma satur numai dupa nici 5 minute. Incerc sa iau cursurile sa invat, dar dupa cateva secunde la arunc pe jos si plec... in dormitor. Iau un album cu poze, ma uit pe el si incep sa plang. Imi aduc aminte de o melodie care mi se potriveste in astfel de momente si din nou obrazul meu devine o cale usor de strabatut pentru lacrimile ce asteptau in coltul ochiului. Imi zic: "Andreea, revino-ti!" Ma duc, imi aprind o tigare si incerc sa ma abtin sa mai plang. Am incercat atatea azi si nu am putut face nimic.
Singurul lucru de care imi pare rau e ca a mai trecut inca o zi din marea de zile pe langa mine in care nu am "putut" face nimic si NU AM FACUT NIMIC. Poate e ultima, poate nu se va mai intampla, poate e doar vina mea si atat... A nimanui altcuiva. In astfel de zile pot decat sa sper. Atat si nimic mai mult.

Ramnicul, intre alb si negru

2009-01-18T03:05:00.001-08:00

Dupa cum se vede, municipiul Rm. Valcea este un oras al contrastelor. Au mai ramas in el locuri de suflet ale locuitorilor, dupa ce multe au intrat sub betoane si asfalt. Administratia locala pune mare pret pe fata orasului. Asa se face ca angajatii de la ADP, in exces de zel, lustruiesc, zilnic, centrul, uitand de cartierele marginase. Pe strazi intregi din aceste cartiere nu exista macar un cos de gunoi (exemplu, cartierul 1 Mai). Pana in Podul Vinerii Mari, totul e luna. Dincolo, e jale. Pe faleza din partea de sud, e mai rau decat pe marginea unui drum de tara : balarii inalte de un metru, gunoaie, totul lasat in paragina. In curtea Seminarului Teologic „Sf. Nicolae” de pe strada Antim Ivireanul, tot in cartierul 1 Mai, o cladire sta sa se naruie, altele doua, incepute cu ani in urma, se degradeaza din cauza lucrarilor ramase neterminate. In piata centrala, e mai rau ca la balci. Exista strazi in oras care nu sunt iluminate pe timp de noapte. Cainii comunitari (ca sa nu le spunem vagabonzi), s-au inmultit asa de tare, ca au invadat chiar si centrul, fiind un adevarat pericol public. Si exemplele ar putea continua. Noi am vrea ca banii contribuabililor sa fie folositi pentru tot orasul, nu numai pentru zonele rezidentiale. Iar administratia locala sa mai plece privirea si spre lucrurile „marunte”, care afecteaza viata ramnicenilor. Fiindca toti platim taxe si impozite, si avem acest drept, de a beneficia de acelasi confort ca si locuitorii din centrul targului.
Sursa: http://www.cityonline.ro/

Pe Transfagarasan

2009-01-16T11:51:00.001-08:00

Rm. Valcea intr-o zi de vara

2009-01-16T10:59:00.000-08:00

Cand sunt suparici:(

2009-01-15T07:44:00.000-08:00

De ceva vreme incoace nu prea ma simt in apele mele mereu... Am impresia ca lumea in care traiesc e prea mare pentru mine, iar eu sunt decat un pui de om uitat undeva intr-un colt... Simt ceva ce cu greu pot descrie in cuvinte. De cele mai multe ori nu ma mai recunosc. Sunt ca un puzzle pe care incerci sa il reconstruiesti bucata cu bucata, iar la prima adiere de vant se spulbera... Sunt ca o masina ce incearca sa mearga inainte, desi rezervorul e aproape golit, iar cand ajunge la benzinarie pentru a-si trege de undeva energia necesara, ii moare motorul de tot.
Uneori ma simt neputincioasa, fara nici o forta. Incerc sa ma adun, sa merg inainte, dar simt ca nu mai pot. Incearca si cei dragi sa fie langa mine, insa de cele mai multe ori nu reusesc sa faca nimic.
Stiu ca nu e nimic special, deoarece li se intampla si altora, dar pentru mine una, uneori e prea mult. E mai mult decat pot duce chiar... Asta in ciuda faptului ca se spun urmatoarele: Dumnezeu ii pune la incercare pe cei pe care ii iubeste. Asa e... Nu e un lucru pe care il pot contesta. Nici macar daca as vrea. Simt ca ma degradez sufleteste pe zi ce trece tot mai mult. Lacrimile ce de multe ori le poti observa in coltul ochiului sunt motivul din cauza caruia sufletul meu... isi pierde caracteristicile specifice unui om cu zambetul pe buze. De cele mai multe ori nici macar nu stiu de ce plang. Atat cam am de spus... Ajunge.

Ce frumos e sa fi copil

2009-01-14T22:19:00.000-08:00

Cateodata imi aduc aminte cu nostalgie de clipelele petrecute de cele mai multe ori in sanul familiei, ori daca nu cu prietenii pe afara, atunci cand eram mica. Erau printre cele mai frumoase. Poate atunci nu puteam sa realizez lucrurile acestea, insa acum, odata cu trecerea timpului, am invatat sa le apreciez si sincer, mi-e dor de ele de nu mai pot.
As da orice pentru a putea da timpul inapoi, pentru a mai putea retrai acele momente. A trecut prea repede timpul, am crescut si ne-am maturizat prea repede. La cat de frumoasa e acea perioada, parca as vrea sa raman mereu copil, sa nu am nici o grija, sa nu ma intereseze de nimeni si de nimic. Decat de mine, de copilaria mea, de jucariile mele, de prietenii mei si de familia mea. Atat...
Mi-e dor sa fac baie in raul Olanesti, mi-e dor sa ma dau cu sania pe acesta cand era inghetat, mi-e dor sa ma invinetesc pe picioare de atatea cazaturi, mi-e dor sa ma strige bunicii sa intru in casa ca e prea tarziu, mi-e dor sa stau catarata pe gardul din fata blocului de vorba cu prietenii, mi-e dor sa ne jucam de-a v-ati ascunselea sau prinselea... Mi-e dor de mine.
E foarte naspa sentimentul sa vezi ca te maturizezi si uiti de cele mai frumoase clipe ale scurtei tale vieti de om. Uiti si iti aduci aminte doar de ce e mai recent, pe zi ce trece inghitindu-te tot mai mult grijile cotidiene. Nu degeaba se spune ca omul are memorie selectiva... Insa toate grijile cotidiene se clatina masiv atunci cand imaginile copilariei isi fac simtita prezenta. Nu degeaba se spune ca omul mai are si feeling-uri. Ca doar suntem oameni si aceste sentimente uneori ne caracterizeaza din plin. Caci pana la urma suntem oameni si nu altceva.

De ziua mea...:D

2009-01-14T07:20:00.000-08:00

Pe langa faptul ca ziua mea e in fiecare zi, ziua mea de nastere oficiala e pe 10 ianuarie. Asa ca a iesit ceea ce va imaginati: mare chef, mare petrecere:P. Cum de altfel mi se potriveste vorba aceea "mare om, mare caracter":P. Ce altceva putea sa iasa nu stiu: decat un chef in toata regula, cu prietenii apropiati :D.
Am stat de vorba, am mancat, am baut, am dansat, am cantat karaoke... Intr-un cuvant, ne-am distrat, ne-am simtit bine. Si cum orice chef trebuie sa se incheie cum se cuvine, la usa mi-au sosit alti cativa musafiri nepoftiti, si anume vreo sase politisti, chemati de vecinul de sub mine, deranjat de muzica data prea tare. Intrebarea mea era de ce au venit atatia. De cum am deschis usa, gatul mi se lungea usor usor pe scari sa vad daca nu cumva urca mai multi. Ideea e ca nu se mai terminau. Probabil le era teama sa nu ii iau la bataie:P... Bineinteles ca nu mi-am luat amenda. Ca de fiecare data totul s-a redus la o simpla avertizare. Dupa ce au plecat, cheful a continuat, insa restrictionat intr-o privinta: muzica. La 6 dimineata, cu ochii aproape lipiti de somn, dupa ce invitatii au plecat, am reusit sa fac putina ordine, dupa care somnul mi-a fost cel mai bun frate. Si ce bine a fost...
Nu o sa fie nici prima, nici ultima data cand o sa vina politia. Vreau sa cred asta din tot sufletul. Am inceput chiar sa ii simpatizez. Asta insemnand ca de fiecare data cand o sa vina o sa fie cate un chef... Trebuie sa le dau si lor cateva motive sa mai iasa din butoiul cu plictiseala din cand in cand... Nu-i asa?;)

Jurnalul unui copil nenascut

2009-01-14T06:48:00.001-08:00

5 octombrie: De astazi începe viata mea. Parintii mei nu stiu înca acest lucru, sunt mai micuta decât semintele unui mar, dar totusi traiesc. Voi fi o fetita cu parul blond si cu ochii albastri. În mine sunt deja înscrise trasaturile de mai târziu, chiar si faptul ca o sa-mi placa florile.
19 octombrie: Sunt unii care spun ca nu sunt o persoana reala, ca doar mama mea exista. Dar sunt o persoana reala, asa cum o farâmitura de pâine este tot pâine. Eu si mamica suntem doua persoane reale.
23 octombrie: Astazi am deschis pentru prima oara gurita. Ei bine, cam peste un an pe fata mea se va asterne zâmbetul. Si mai târziu voi putea sa vorbesc... Si stiu ca primul meu cuvânt va fi: MAMA.
25 octombrie: Inima mea a început sa bata de astazi. Pâna la sfârsitul vietii, în orice clipa se va auzi usor ritmul ei. Dupa multi ani ea va obosi, se va opri si voi muri.
2 noiembrie: Cresc în fiecare zi câte putin. Mânutele si piciorusele mele au început sa se contureze. Dar va trebui sa mai astept mult timp pâna când ma vor ajuta sa ajung în bratele mamei, pâna când voi putea sa vin cu buchetelul de flori în mânute sa-l îmbratisez pe tata.
12 noiembrie: La mâini au început sa-mi apara degetele grasute. Sunt grozav de caraghioase asa mici! O s-o trag pe mama de par cu ele!
20 noiembrie: De-abia astazi medicul i-a spus mamei ca va avea un copil. Ce fericita trebuie sa fie! Te bucuri, mamico?
25 noiembrie: Cred ca mama si tata îmi cauta acum un nume. Dar ei nici macar nu stiu ca sunt fetita. As vrea sa ma cheme Maria. Sunt deja maricica acum.
10 decembrie: Mi-au aparut primele firisoare de par, moi si aurii. Ma întreb ce fel de par are mamica mea.
13 decembrie: Vad! Este totul întunecat în jurul meu, dar când mama ma va aduce pe lume vor fi numai raze de soare si flori, dar mai mult decât orice as vrea s-o vad pe mamica... Cum arati, mamico?
24 decembrie: Oare mamica aude soapta inimii mele? Unii copii se nasc putin bolnavi. Dar inimioara mea este puternica si sanatoasa. Bate mereu: tam-tam, tam-tam. O sa ai o fetita sanatoasa, mamico!
28 decembrie: Astazi parintii mei m-au ucis.

Prima data cand mi s-au citit aceste randuri, si anume undeva prin clasa a noua sau a zecea de catre profesoara de romana la ora, tin sa va spun ca nu aveai ce sa discuti cu mine pret de doua zile. Ma plafonasem total... Nu stiu de ce, dar simteam cum imi fuge pamantul de sub picioare numai de cum ma gandeam cateva secunde la aceste versuri. Ma surprinde faptul ca putem sa fim atat de rai si de inconstienti chiar si acum cand am mai crescut si m-am mai maturizat si am avut timp sa observ rautatea care ne inconjoara... E de necrezut. Va las sa cititi si sa va formati o parere. Poate imi dati dreptate sau poate nu. Iar daca nu o sa va dea macar undeva in coltul ochiului o lacrima inseamna ca nu sunteti oameni...:((

O simpla poezie...cu multe sensuri

2009-01-14T06:36:00.000-08:00

Bate, si eu stiu că bate si vreau eu să bată.
Bate si-o aud întruna si nu mai vreau să bată.
De fiecare dată, ca-ntâia dată.
De fiecare dată, ca ultima dată.
N-are culoare, n-are, ca miezul de piatră,
Ca miezul pietrei, de-ar bătea miezul de piatră.
Nimeni n-a văzut-o niciodată.
Mint cei care spun c-au văzut-o vreodată...
Ea bate, si eu stiu că bate, si vreau eu să bată.
O aud întruna, până nu mai vreau să bată.
Dar auzul meu si ea sunt doar o bucată,
Un singur bloc de piatră nedespicată.
"Inima", Nichita Stanescu

Este o poezie care ma caracterizeaza, pe care am avut ocazia sa o prezint la proba artistica la balul bobocilor, in clasa a noua. De atunci, de cate ori prind ocazia, o citesc mereu. Pur si simplu imi place. Asa ca m-am hotarat sa v-o impartasesc si voua. Poate o sa va placa la fel de mult ca si mie. Cel putin asta sper.

Doar o zi obisnuita

2009-01-14T06:08:00.000-08:00

Era o zi de luni calduroasa, desi suntem in luna ianuarie. Desi era un soare cu dinti, era mai cald decat in zilele trecute... Ma indreptam de la Centrul de Calcul catre casa, iar pe centru, pret de cateva minute, m-am asezat pe o banca si am inceput sa privesc oarecum melancolic in jurul meu. Imi era dor. Imi era dor de ceva, de cineva.... nu stiu exact de ce. Starea pe care o simteam nu era tocmai una caracteristica mie. Insa ca la orice om normal, se mai intampla. It's life...
Stateam si ma uitam in jurul meu si vedeam tineri tinandu-se de mana, batrani care se plimbau pentru a se relaxa, caini care dormeau acolo unde razele soarelui bateau mai puternic pentru a se incalzi, auzeam copii tipand si razand, care jucau prinselea sau se dadeau in masinutele acelea in care te dai contracost, supravegheate de un batranel care incerca usor-usor sa se incalzeasca, care datorita razelui de soare care il atingeau mai avea putin si adormea... Incerca insa sa nu adoarma. Probabil ceea ce il mentinea treaz si nu il lasa pret de cateva secunde sa inchida ochii era mai mult ca sigur tipatul copiilor...
Undeva intr-un colt, departe de toata aceasta galagie, un batranel dadea de mancare zecilor de porumbei. O imagine atat de frumoasa, incat cu greu iti gasesti cuvintele sa o descrii. Mai bine nu o faci. Simti decat si atat... Pe langa batranel, un tanar cu camera de filmat pasea incet pentru a nu speria porumbeii si il filma pe batranel cum le dadea de mancare... Probabil l-a impresionat asa cum m-a impresionat si pe mine. Nu imi venea sa mai plec. Dar trebuia neaparat sa ajung acasa.
Ma uit asa ca de cele mai multe ori uitam sa ne bucuram de cele mai simple si banale lucruri. De lucrurile care ne fac cu adevarat fericiti. Nu mai apreciem lucrurile simple, ci din contra ne bucuram numai de lucrurile scumpe, de cadouri, de plimbari si calatorii. Am uitat ca aceste lucruri sunt un adevarat dar pentru sufletul nostru, pentru ochii mintii si ai inimii. Mare pacat.

A fi preot: meserie sau vocatie?

2009-01-14T05:30:00.001-08:00

A purta haina preoteasca este o meserie sau o chemare, o vocatie? A-L sluji pe Dumnezeu este o meserie sau o vocatie? Sunt intrebari la al caror raspuns ma gandesc mai mereu, de cate ori am ocazia, de cand am vorbit despre acest subiect la cursul de introducere in Tv impreuna cu profesorul. Incerc sa gasesc un raspuns multumitor, care sa imi satisfaca curiozitatea intr-o masura oarecum apreciabila.
Lasand la o parte aceasta calitate de a fi preot, intr-un final totul se reduce la un singur lucru: suntem oameni. Iar ca orice om, netinand cont de meseria sau de conditia sa, avem necesitatile noastre, pe care pentru a le satisface trebuie sa ai bani. Cam totul se reduce la situatia financiara. Sa fie mai importanti banii decat chemarea in sine? Sa facem totul numai pentru bani? Chiar atat de pregnanta este necesitatea acestora?
Am vazut si am auzit de foarte multe cazuri in care preotii au pacatuit mai mult decat noi oamenii de rand. Desi aceasta "meserie" sau "vocatie" ar trebui sa le impuna oarecum mai multe restrictii daca pot zice asa, sunt la fel de pacatosi ca si noi si uneori la fel de mincinosi in fapte, precum si in vorbe.
Destui de multi preoti iau mita, destui de multi preoti sunt acuzati de viol, la fel de multi intretin relatii sexuale cu persoane de acelasi gen.... si asa mai departe. Nu are rost sa stau sa enumar aceste lucruri, deoarece sunt foarte cunoscute si practicate si de catre oamenii care nu au aceasta chemare catre Dumnezeu si anume oamenii de rand. Observ cu tristete cum datinile bisericesti isi pierd din ce in ce mai mult valoarea si sunt umbrite de puterea banilor. Slujbele nu se mai tin cum se tineau inainte, preotii nu mai au rabdarea sa stea de Boboteaza sau de alte sarbatori sa iti slujeasca ca inainte in casa deoarece sunt grabiti sa mearga din ce in ce mai multe case ca sa stranga din ce in ce mai multi bani, la biserica trebuie sa cotizezi.... asta este.
Dupa parerea mea, in aceasta calitate de preot nu ar trebui sa iti pese de conditia financiara atat de mult, deoarece sa-L slujesti pe Dumnezeu este unul dintre cele mai frumoase lucruri care i se pot intampla unui om care vrea si simte ca poate sa faca acest lucru, care poate sa renunte la multe altele si sa faca anumite sacrificii pentru implinirea acestui vis. Asa cum se spune ca banii sunt ochiul dracului, pentru un preot nu ar trebui sa fie primar acest interes al banilor, ci vocatia sa, chemarea sa catre Dumnezeu. Ai ocazia, din nefericire, sa vezi din ce in ce mai multi preoti care le cer credinciosilor lor sa dea bani pentru biserica, bani pe care ulterior ii folosesc pentru ridicarea unor vile personale cu cat mai multe etaje sau pentru schimabarea masinii personale cu una mai moderna, cu cat mai multe optiuni. Nu de putine ori se intampla sa vezi preoti sau maicute in masini ultimul tip... Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul...:(

O zi de iarna la bunici

2009-01-11T15:01:00.000-08:00

Am fost dupa revelion la tara impreuna cu cativa prieteni. Am fost sa ii vizitam si pe cei batrani pentru a le spune "La multi ani!" si un an nou plin de tot ce e mai bun. Odata ajunsi acolo, greu ne-a fost sa plecam... Ne-au furat atmosfera de sarbatori in sanul familiei si colindele impreuna cu zapada de aproape o jumatate de metru si peisajele superbe ce erau pretutindeni. Asa ca am ramas peste noapte.
Pot sa spun ca a fost un incepu de an nou aproape perfect, in care ne-am adunat cu totii si ne-am simtit extraordinar de bine impreuna. Ne-am dat cu sania, am facut un om mare de zapada, ne-am batut cu zapada pana ne-au inghetat nasucurile si mainile si ne tineam unii de altii sa ajungem acasa ca nu mai puteam nici macar sa mergem de inghetati ce eram. Mai aveam putin si ne faceam turturi de gheata... Aveam o sanie mare, dintr-aceea trasa de cal, pe care am legat-o de masina si am inceput sa urcam la deal... Am cazut si in balti facute din zapada dezghetata pe alocuri, ne-am innegrit pe picioare de atatea cazaturi, insa nimic nu ne-a facut sa ne oprim. Cel mai bine insa era cand veneam in casa si ne incalzeam langa sobe, stand la povesti cu paharul de vin fiert in mana si adulmecand usor mirosul de carne la garnita si de carnaciori ce ne asteptau la masa pe care bunica ne-o pregatea. Eram plini de energie si aveam impresia ca Mos Craciun a fost mai darnic cu noi ca niciodata, facandu-ne acest cadou minunat de a fi toti impreuna in aceste clipe minunate. Asa ca am profitat la maxim. Nimic nu a trecut pe langa noi fara de care sa nu ne bucuram. Ne-am incarcat bateriile, deoarece apoi urma sa venim din nou acasa, poluati de atata urbanism si de atata agitatie, lucruri cotidiene de care cred vrem cu totii sa fugim si sa scapam de ele macar de cateva ori, atunci cand avem ocazia.

Facultate, dulce facultate

2009-01-11T14:28:00.000-08:00

Anii au trecut din ce in ce mai repede si se pare ca acum suntem ultimul an si licenta se apropie cu pasi din ce in ce mai repezi. Trebuie sa ne facem timp si pentru ea, chiar daca invitatiile prietenilor in oras sunt parca din ce in ce mai dese in aceasta perioada sau lenea te cuprinde pe de-a locul:P. Tentatiile sunt multe si trebuie sa iti pui pofta in cui.... Doar suntem oameni mari si trebuie sa ne gandim si la viitorul nostru. Trebuie sa ne folosim timpul in mod util, stand ore in sir si rasfoind pagini de carti pentru a avea o bibliografie cat ma bogata pentru licenta. Poate unii o sa devina "soricei" de biblioteca, desi nu acest gen ii caracterizeaza intrutotul.
Au trecut asa de repede anii de facultate acum cand sunt la sfarsit si te intrebi unde sunt zilele in care radeai sau din contra plangeai ca ai mult de invatat la vreo materie, cand iti faceai griji ca ai examen si nu ai invatat nimic, cand ieseai la o tigare cu colegii in pauza sau chiuleai la vreo ora ducandu-te la o cafea pe te miri unde. Acum parca nici nu mai ai timp sa te bucuri de toate astea, stand cu stressul ca ai examenul final si ca trebuie sa iti faci lucrarea de licenta aproape de perfectiune... Ai impresia ca nu mai ai timp pentru nimic, ca nu mai timp nici macar sa mai respiri.
Este un hop peste care o sa trecem cu totii si trebuie sa ne gandim ca este un pas inainte pentru noi. Mai important si mai dificil totodata este ce o sa facem dupa ce terminam facultatea, dupa ce iesim de pe bancile acesteia. O sa fie o perioada mai dificila pentru majoritatea dintre noi. Ca orice student, o sa te gandesti la un loc de munca pe specializarea ta, daca se poate si bine platit. Insa cu privire la acest ultim aspect, cred ca exista mari incertitudini.
Asa ca acum sa privim cu bucurie ce ne asteapta, pentru ca dupa aceea o sa ne amintim cu placere de aceste momente. Sa ne incarcam bateriile, deoarece trebuie sa fim fresh si in forta... Asa ca vorba vine: no stress. Ce o fi o fi. Nu-i asa?

10 principii pentru o dieta fara foame!

2008-12-14T14:41:00.000-08:00

Orice persoana care doreste sa-si purifice organismul si sa adopte o alimentatie sanatoasa va gasi in fiecare carte sau articol de nutritie anumite sfaturi de adoptat, atat in privinta scaderii in greutate, cat si in privinta imbunatatirii starii generale a organismului. Greutatea ideala nu poate fi atinsa prin metode extreme, precum infometarea sau excesul de diuretice si depurative, obiceiuri ce duc intr-un final la aparitia tulburarilor de alimentatie, ci printr-un anumit echilibru si prin cunoasterea propriului organism.
1. Pune-ti ordine in viata. Incearca pe cat posibil sa-ti reglezi somnul si ora de trezire. Viata dezorganizata „zapaceste” organismul care, nestiind ce va urma, incepe sa acumuleze calorii haotic. Adoptarea unui regim de viata sanatos incepe cu un somn normal (7-8 ore). Preferabil este sa prinzi intervalul orar 22:00-02:00, cand somnul este cel mai eficient si cand are loc regenerarea celulelor. In plus, daca te abtii sa dormi, te ingrasi, intrucat in acele momente corpul degaja leptina (un hormon ce transmite creierului senzatia de foame).
2. Respecta orele de masa si nu sari peste mese. Fixeaza-ti 3 mese pe zi, la aproximativ aceeasi ora (cu o diferenta de max. 2 ore intre mese), pe care sa le respecti cu sfintenie. Infometarea cauzeaza organismului o stare de panica, agonisind astfel calorii pentru vremurile grele ce se preconizeaza. Totodata, poti lua 2 gustari light intre mese pentru mentinerea glicemiei la un nivel bun si pentru energizare.
3. Hidrateaza-te. Stim ca zilnic esti bombardata cu acelasi mesaj: bea minim 2 l de apa/zi. Dar nu-l ignora, caci organismul nostru contine 70% apa, iar hidratarea insuficienta duce la probleme digestive, neevacuarea toxinelor sau probleme ale tenului. In plus, tine minte ca la fiecare litru de apa consumat, arzi in jur de 400 kcal. Si nu uita ca hidratarea se face doar prin apa si ceaiuri neindulcite, nu bauturi carbogazoase sau mai rau, alcoolice.
4. Ordinea apa-mancare. Bea apa cu min. 30 min inainte de masa si in nici un caz nu in timp ce mananci. Apa se imbiba in alimentele masticate si impiedica digestia. De asemenea, bea apa la minim o ora dupa ce ai servit masa.
5. Nu ignora masticatia. Masticatia alimentelor este deosebit de importanta! Digestia incepe din gura, iar saliva este suficient de acida pentru a usura dizolvarea alimentelor. Fiecare muscatura dintr-un fel de mancare ar trebui mestecata de 20-30 de ori, atat pentru usurarea digestiei, pentru tranzitul intestinal, cat si pentru scaderea numarului de calorii (prin procesul de masticatie) continute in fiecare aliment.
6. Ultima masa. Ultima masa ar trebui consumata cu 3-4 ore inainte de culcare. In principiu, dupa ora 19:00, organismul devine mai obosit sau mai lenes si digestia este ingreunata.
7. Consistenta meselor. Multi nutritionisti considera ca ar trebui sa impartim consistenta meselor noastre zilnice astfel: 60% din alimentatia zilnica ar trebui consumata la micul dejun, 30% la pranz si doar 10% la cina. Importanta majora a micului dejun rezida in faptul ca acesta asigura energia necesara pentru intreaga zi, asa ca evitarea mesei de dimineata este o mare greseala.
8. Ordinea si frecventa alimentelor. Consuma maxim 3 oua fierte/sapt si niciodata cu lactate sau alte proteine, consuma maxim 3 felii de paine/zi, fructele se mananca singure si niciodata ca desert (fermenteaza, impiedicand digestia), laptele intotdeauna se consuma singur, carbohidratii intotdeauna se consuma necombinati, renunta la topping-urile salatelor.
9. Calorii negative. Exista anumite alimente a caror digestie consuma mai multe calorii decat aduc ele ca aport. Ele insa nu pot constitui unica masa, ci trebuie combinate cu alte produse. Acestea sunt: - Dintre legume: ceapa, sfecla, andive, ridiche neagra, morcov, varza, spanac, ridiche de luna, telina, dovlecel, fasole verde, ardei iute, castravete, sparanghel, conopida si broccoli. - Peste: somonul (contine Omega 3) si tonul. - Condimente si mirodenii: usturoi, tarhon, menta, busuioc, marar, salvie, patrunjel, cimbru, cuisoare. - Fructe: ananas, lamaie, capsuni, mango, zmeura, afine, portocale, grapefruit, mere.
10. Grasimile. Toata lumea crede ca grasimile sunt total interzise si trebuie eliminate din dieta zilnica. Partial adevarat. Exista 3 tipuri de grasimi: cele saturate (nocive), polisaturate si monosaturate (bune, scad riscul bolilor cardiovasculare si a cancerului).Grasimile permise se gasesc in: nuci, seminte, alune (nu prajite), ulei virgin de masline, presat la rece, avocado, peste gras (somon, macrou, hering) si untura de peste - in principiu, grasimi naturale, nerafinate si netratate termic. Cele interzise sunt cele continute de: margarina, prajeli, uleiuri rafinate, dublu rafinate, hidrogenate, grasimile animale.Tine cont de aceste principii atat in adoptarea unei diete, cat si a unui stil de viata. Pe langa pierderea kilogramelor in exces, vei castiga multa sanatate si energie. Mult succes!
Un articol de Diana Serpoianu
Sursa: www.kudika.ro

Ce va fi la moda in 2009?

2008-12-14T14:18:00.000-08:00

Dupa prezentarile de moda primavara-vara 2009 din toata lumea, putem trage deja linie pentru a arunca o privire de ansamblu asupra tendintelor principale din moda anului 2009. Una dintre noutatile acestui sezon o constituie culorile vii si puternice, rozul revenind in forta, precum si accesoriile hot – daca anul acesta s-au purtat stelutele, ei bine, in 2009 piesa de rezistenta a unei tinute reusite va fi fluturele. Colectiile de moda au fost impanzite de fluturasi de diverse forme, culori si texturi, iar tu ii vei putea purta cu imaginatie, fie ca motive ale hainelor, fie ca bijuterii, dar nu in exces. Deja moda anului 2009 te inveseleste, nu-i asa? Daca anul acesta ai investit in cateva coliere oversized, pastreaza-le si pentru 2009! Se vor purta in continuare colierele suprapuse, opulente si sofisticate, intrucat moda anului 2009 este departe de a pune accentul pe simplitate. Prezentarile de pe podiumul creatoarei de moda Vera Wang au adus in prim plan coliere lungi, suprapuse, ce accentueaza silueta si scot din anonimat orice femeie. Bijuteriile anului 2009 sunt oricum, dar nu discrete! Fiecare inel, colier sau bratara de pe catwalk a spus o poveste impresionanta, scrisa cu pasiune de Ralph Lauren, Emilio Pucci, Roberto Cavalli sau Vera Wang. In 2009, bijuteriile nu vor mai fi simple accesorii, ci vor fi piesele de rezistenta ale oricarei tinute.
Daca esti in cautarea inspiratiei pentru alegerea bijuteriilor perfecte pentru moda 2009, mizeaza pe bijuteriile cu aspect exotic sau etnic (indian, african, japonez), formele geometrice, culorile foarte puternice si dimensiunile oversized! Pe podiumul Louis Vuitton au defilat manechine ce purtau mai multe bratari de mari dimensiuni, suprapuse si avand motive etnice, in culori precum galben sau rosu, asa ca poti adapta aceasta tendinta pentru tinutele tale de zi cu zi, in functie de cat de curajoasa esti. Insa designerii ce au stabilit aceste tendinte pentru moda anului 2009 ti-au spus deja ca trebuie sa ai curajul de a iesi din multime si de a te exprima liber si…colorat, inspirandu-te din motivele etnice ale mai multor culturi exotice! In ceea ce priveste culorile hainelor, la mare cautare este, din nou, imaginatia! Combinatiile intense si neasteptate pot reprezenta o adevarata semnatura estetica a ta. Ca punct de pornire, tendintele in moda 2009 se concentreaza asupra culorilor pale, diafane, ce amintesc celor din jur de romantism, copilarie, vis si inocenta, precum si culorile neutre, precum griul sau bejul. La cealalata extrema se afla culorile feminin-senzuale, tinutele gandite astfel incat sa impresioneze si sa seduca fara drept de apel –roz fucsia, mov si chiar negru antracit. Ideea esentiala a tendintelor in moda anului 2009 este sa combini culorile pe principiul o culoare feminina (roz prafuit, bleu, vernil, galben pai, lavanda) si o culoare neutra (accentul este pus pe tonurile de gri, dar si pe nuantele naturale, inspirate din culorile pamantului).
Moda anului 2009 este relaxata, la prima vedere, insa este afisata o naturalete studiata si paradoxala – parul coafat astfel incat sa para usor ravasit sau chiar nepieptanat, hainele un pic largi, dar ce subliniaza in acelasi timp, cu subtilitate, linia corpului, accesoriile de inspiratie etnica, dar totodata pretioase si sofisticate, combinatiile de culori aparent naturale, dar in acelasi timp neasteptate. Daca in sezonul cald de anul trecut puteai miza doar pe galben sau mov, in 2009 moda se complica un pic, cerandu-ti sa iti manifesti personalitatea intr-un mod natural si totusi curajos, prin mixturi inedite de materiale, forme si culori. In primavara aceasta, nu trebuie sa-ti lipseasa din garderoba: un trenci sau un bolero pe care sa il poti asorta cu usurinta (insa pentru ocazii speciale, noutatea absoluta a anului 2009 o constituie trenciurile primavaratice din matase sau satin, purtate deasupra unei rochii de seara), o pereche de pantaloni usor largi, care sa iti accentueze in acelasi timp linia corpului (nu evazati), accesorii de inspiratie etnica, diferite piese vestimentare roz si un colier suprapus, sofisticat. Orice tendinta te-ai hotari sa adopti din moda 2009, in sezonul primavara-vara 2009 va fi esential sa zambesti, sa fii optimista si curajoasa, manifestandu-ti personalitatea cu stil si imaginatie!

Sursa: www.kudika.ro

Parfumuri irezistibile

2008-12-14T13:52:00.001-08:00

Atunci cand doresti sa scoti in evidenta latura ta senzuala si misterioasa, poarta cateva picaturi dintr-un parfum irezistibil de sexy! Memoria olfactiva este una de lunga durata, de multe ori intamplandu-se sa ne amintim diferite persoane sau senzatii datorita unor parfumuri sau arome. Hainele sunt optionale, insa parfumurile luxoase, cu arome vibrante si patrunzatoare, sunt esentiale pentru o noapte de neuitat...
Apa de toaleta "Ange ou demon" de la Givenchy: Este un inger sau demon ? Casa de parfumuri frantuzeasca pune aceasta intrebare intr-un parfum de dama. Un contrast deosebit de arome printre care se regasesc note florale si lemnoase. Pentru atunci cand vrei sa te invalui in mister...
Apa de parfum "Alien" de la Thierry Mugler: Misterios, bogat si exotic acest parfum ne capteaza prin seductia lui. Un parfum ce satisface dorintele ce le au majoritate femeilor. Este parfumul noptilor de neuitat.
Apa de toaleta "Code pour Femme" de la Giorgio Armani: Este un parfum al feminitatii care ascunde mult magnetism si seductie. Pentru femeia moderna, intriganta si care trebuie descoperita.
Sursa: www.kudika.ro

O zi cu adevarat frumoasa

2008-12-14T13:03:00.000-08:00

Azi, duminica, si anume 14 decembrie, am fost impreuna cu cativa prieteni in statiunea Vidra. Vreau sa spun ca atata zapada cata am vazut astazi nu cred ca am mai vazut demult. Crengile brazilor pur si simplu atarnau de greutatea zapezii, iar tot ce ne inconjura era de o splendoare greu de descris in cuvinte. Un fel de Rai ceresc pe pamant. Sentimentele care te invaluie sunt atat de uimire si bucurie, cat si de respect fata de ceea ce Dumnezeu ne-a oferit in dar pentru a proteja si iubi. Ai impresia ca rar iti e dat sa intalnesti asa ceva, chiar daca poate ai mai vazut, insa de fiecare data e ceva unic.
Ne-am batut cu zapada, am facut doi oameni de zapada imensi, am facut fotografii... Am facut ceea ce ar face, cred eu, toti oamenii. Nu ne venea sa mai plecam. Dupa cum v-am spus, e greu de descris in cuvinte, e ceva de neuitat. Timpul insa a trecut, afara s-a innoptat, iar noi, cu greu ne-am hotarat sa plecam. Dar cu siguranta vom reveni, asa cum am facut-o de multe ori, si ne vom bucura inca o data de toate acele minunatii care merita sa fie vazute, admirate, respectate si iubite, pentru ca pana la urma ele sunt "acoperisul" acestei imense "case" care este Pamantul.

Stiati ca...

2008-12-12T12:12:00.000-08:00

Un melc poate sa doarma fara intrerupere timp de 3 ani si sa nu moara de foame?
Peste 10 000 de pasari mor anual din cauza coliziunilor cu ferestrele?
Bufnita este una dintre putinele pasari care poate deosebi culoarea albastra?
Macanitul unei rate nu produce ecou si nimeni nu stie de ce?
In Africa de Nord creste un copac care contine foarte mult fosfor, ceea ce-l face sa lumineze?Noaptea se poate citi sub el.
La nastere, crevetele este mascul, iar apoi, pe masura ce creste, devine femela?
Unele anghile pot emite 600 volti intr-o milisecunda?
În fiecare minut, Pământul este lovit de 6.000 de fulgere?
Sursa: www.stiati-ca.haios.ro

Desenele mele animate preferate:x

2008-12-12T11:34:00.000-08:00

Le-am vazut de cateva ori in urma cu cativa ani, si de atunci le caut disperata pe toate site-urile, sa vad filmul intreg, insa nu gasesc decat secvente... Sunt pur si simplu indragostita de desenele acestea... Le ador :x:x:x:x:x Aaaa.... Filmul se numeste "Land before time". Am plans la fiecare secventa, la fiecare chestie... Daca stateam sa imi adun lacrimile, faceam un mic izvor... Adevarul e ca sunt bestiale, foarte tari... Parerea mea.:)

Eu si zuza mea:P

2008-12-12T09:35:00.000-08:00

Cand spun eu si zuza mea, ma refer la cea mai buna prietena a mea, si anume la Ancuta. Acest articol i-l dedic ei in intregime. E unul din nenumaratele feluri prin care pot sa-i multumesc ca a fost mereu langa mine, atunci cand am avut nevoie, cum se spune, "la bine si la rau"... E una dintre putinele persoane care ma intelege, desi am o groaza de defecte si uneori sunt chiar insuportabila. Ma cunoaste foarte bine, stie cand sunt in toane bune, stie cand sunt trista, stie dupa voce de ce am nevoie, ce imi lipseste... E o bucatica din inimioara mea, e o parte din universul meu. Fara ea cred ca mi-ar fi foarte greu... Am trecut prin multe impreuna, cred ca m-a suportat mai mult decat trebuia, desi cateodata ii venea sa ma ia la bataie. Am plans una pe umarul celeilalte, am ras impreuna, am facut fel si fel de nebunii... Pot sa scriu o intreaga carte pe tema asta... Ne completam de minune: amandoua suntem zapacite, cand e trista una e si cealalta, cand face una o pozna trage si cealalta pentru ea... Suntem NOI si atat. Nimic mai mult. Una fara alta nu se poate.:)

O zi ghinionista

2008-12-12T08:52:00.000-08:00

Joi, in data de 11 decembrie 2008, am avut o zi de toata "frumusetea", cum numai mie mi se poate intampla... Am fost suparata din diverse motive, printre care si din cauza faptului ca m-am rugat de domnul profesor de TV sa se uite pe blogul meu si nu a vrut, bineinteles, din vina mea, dupa care am mai mers si la seminarul de la ora 16:00 si degeaba, ca raspunsul a fost acelasi, negativ. Iar la ora 16:00 am fost nevoiti sa iesim afara din clasa, pentru ca un alt domn profesor avea ora. Am iesit din clasa, dupa care, neavand unde sa continuam ora, am hotarat sa plec spre casa. Nici nu termin bine de coborat scarile, ca primesc telefon sa ma intorc inapoi ca s-a rezolvat, continuam ora (eu oricum nu am rezolvat nimic)... Din clipa in care m-am intors, stiam ca o sa am o continuare a zilei, mai degraba o seara foarte neplacuta... Cand ma intorc inapoi din drum, de fiecare data imi merge foarte prost... Lasand deoparte povestea cu blogul meu, dupa ce plec de la facultate, ajung acasa, unde imi fac bagajele, pentru a pleca la Valcea. Imi termin de facut bagajele, coboram, ne suim in masina si pornim la drum. Undeva pe la jumatatea drumului spre Valcea, incep sa sune telefoanele... Se pare ca toata lumea avea chef de cearta si m-au gasit pe mine ceva de genul "sac de box"... Toata lumea avea cate un of pe suflet si s-au gandit ca eu sunt persoana cea mai potrivita sa le ascult, si asa s-au apucat sa zbiere si sa urle de imi tiuiau urechile... S-a rezolvat repede: mi-am inchis telefoanele... Intr-un final, ajung acasa la Valcea, unde dupa ce deschid usa, constat ca nu am lumina... De ce? Nici eu nu stiu... De pe toata scara, numai eu eram "norocoasa". Stau la lumina lumanarii si incep sa dau telefoane pe la Electrica, insa toate liniile erau ocupate... De fapt cred ca nu era nimeni... In fine... Ma duc jos la afisier si constat ca in posta am doua foi, din care reiesea: vi s-a intrerupt lumina pentru neplata... Care neplata, nu stiu... M-am dus la ei la sediu, unde am aflat ca de fapt a fost o greseala si ca le pare rau... Imaginati-va cate mi-au trecut prin cap atunci... Se rezolva si asta.... Vin acasa, imi dau drumul la curent... Vrand sa ma linistesc, ma duc la baie sa fac un dus... Numai ca atunci cand am vrut sa ma clatesc, s-a oprit apa calda... Spala-te cu ce apuci... Din nou mintea mea era plina de fel si fel de "idei"... Pur si simplu nu mai suportam pe nimeni si nimic in ziua aceea...
Feriti-va de astfel de zile, deoarece "dauneaza grav sanatatii"... Numai mie mi se poate intampla asa ceva... Cam asa arata o zi "splendida" din viata mea... Sper sa fie cat mai putine!

In Marea Britanie la munca

2008-12-11T03:44:00.000-08:00

Desi poza nu va face sa credeti ceea ce am scris eu in titlu, tin sa va spun ca eram in pauza de la ora 12:00, si anume dinnertime, in Tv room... Bineinteles, cu castile in urechi, ascultand muzica.

In vara lui 2007 am avut ocazia sa plec in Marea Britanie, cu contract de munca, la cules de capsuni si de zmeura. Ca au mai fost si alte fructe pe langa, ocazional, asta e alta treaba. Esenta aceasta a fost: capsuni si zmeura.
A fost o experienta frumoasa, din care am invatat foarte multe lucruri. Am vazut cum e sa muncesti, sa te descurci pe banii tai, fara nici un alt ajutor din partea nimanui. Am invatat sa ma chibzuiesc mai mult decat o faceam inainte si sa gandesc ceva de genul: "Am muncit destul ca sa imi iau lucrul acesta acum. Poate data viitoare." Asa cum faceau parintii cu noi cand eram mici: "Lasa mama ca o sa apara altele si mai frumoase!". Am invatat sa ma cunosc mai bine, sa vad care imi sunt limitele, sa vad ceea ce pot face si ce nu. Pe langa toate aceste lucruri, mi-am facut o groaza de prieteni cu care tin legatura si acum, din diferite tari, precum Albania, Ucraina, Rusia, Bulgaria, Polonia si bineinteles Marea Britanie. Pot sa spun ca am invatat cate ceva din fiecare limba in parte. Sunt "poliglota":P...
Am vazut Londra, una dintre cele mai frumoase capitale. Pur si simplu te pierzi printre minunatiile sale. Este o adevarata splendoare. Am vazut si alte orase, precum Dover, Colchester, s.a.m.d.
Am cunoscut o cultura noua, oameni noi, lucruri noi. M-am imbogatit spiritual foarte mult. Nu imi pare rau ca am pierdut toata vara, ca timp de 4 luni si jumatate am muncit pe rupte... Am descoperit un alt "eu", o alta fata a mea de care pana atunci nu mi-am dat seama. Si ma bucur ca incet incet ma descopar din ce in ce mai mult. Si cred ca pana la urma asta si vreau: SA FIU EU PANA LA CAPAT!
Asa ca daca vreti sa va petreceti o vacanta in locuri in care poate nici nu visati sa ajungeti, si sa mai castigati si un banut al vostru, va recomand din tot sufletul sa mergeti in U.K. O sa fie ceva demn de publicat in "cartea vietii" personala, a fiecaruia in parte. Poooooop

Criza pentru unii, "chilipir" pentru altii

2008-12-11T02:04:00.000-08:00

In timp ce criza financiara se resimte pe tot mai multe planuri si la tot mai multa lume, altii ori se complac in situatie si nu comenteaza nimic, ori situatia lor financiara este destul de buna, in timp ce altii plang cu lacrimi de crocodil dupa averile lor, iar cei saraci nu mai plang demult pentru ca nu mai au de ce sau poate nu au avut niciodata de ce sa faca lucrul acesta.
Sa fim seriosi... Toata lumea stie ca trecem printr-o perioada grea cu totii, dar nu face nimic, implicit nu facem nimic, ca sa schimbe situatia. Ne dam in cap unii altora pentru te miri ce maruntisuri, "tot ce e al altora e si al nostru", in timp ce "ai mai mari" dau legi peste legi care sa il duca de tot la faliment tot pe "al sarac" si buzunarul lor cam doldora sa nu aiba cumva de suferit. Triplam taxe, scumpim alimente... Asta este... Unii fac foamea, stau pe la colt de strazi sa cerseasca pentru o paine, se strang la buzunare tot cei saraci si fac economii ca sa aiba si maine ce pune pe masa, in timp ce unii participa la prezentari de moda si achizitioneaza rochii, eventual costume de mii de euro si nu stiu cum sa faca mai repede ca acel "obiect" sa intre in garderoba lor... Uite ca se intampla si in Romania, unde cei cu stare merg la restaurant, iar cei saraci la cantina sau la colt de strada, "la umbra unui copac"...
Criza sau nu, pentru unii viata nu s-a schimbat cu nimic, isi continua linistita cursul, in timp ce pentru altii a luat cu totul un alt drum. Fiecare o resimte dupa buzunarul propriu, ca doar nu al altuia, desi ar fi o idee...

Vine Mos Craciun...

2008-12-11T01:38:00.000-08:00

Se pare ca sfintele sarbatori de iarna se apropie din ce in ce mai repede. Vreau sa cred cu tarie ca sunt sfinte pentru toata lumea, ca sunt cele mai frumoase momente pe care poti sa ti le petreci in sanul familiei si alaturi de cei dragi. Acum e timpul sa uitam de clipele urate, de persoanele care nu ne simpatizeaza atat de mult si de unele lucruri care ne duc cu mintea in "locuri obscure" ale subconstientului. E perioada cumparaturilor, in care nu trebuie sa uiti de mult asteptatele cadouri pentru cei dragi si de micile surprize pentru pisicuta sau catelusul care adoarme dimineata de dimineata cu boticul umed pe perna ta... Pana la urma si ele fac parte din familia noastra, din universul nostru.
E perioada cand la usa incep sa ciocane colindatorii, cand impodobesti bradul ascultand in surdina "Sus la poarta Raiului" sau "Cerul si pamantul"... Cu fiecare glob pus si fiecare rand de betea ce impodobeste bradul, in tine incolteste un sentiment de liniste sufleteasca si bucurie pe care cu greu il poti descrie in cuvinte. In timp ce asculti colindatorii, undeva la coada ochiului se perinda o lacrima... Cred ca toate aceste sentimente care ne demonstreaza cu zi ce trece ca suntem oameni si nu suntem din piatra sunt cele care fac sarbatorile mai frumoase si mai sfinte an cu an.
Pentru mine personal e cea mai frumoasa perioada din an, o perioada care ma caracterizeaza pe de-a intregul. E perioada pe care in sufletul meu o port zi de zi si care ma face sa uit de lumea uneori rea in care traim.
Sarbatori fericite si fie ca Mosul sa va aduca in dar tot ce e mai sfant,mai frumos si mai pur!

Fericirea este contagioasa

2008-12-10T14:06:00.000-08:00

Fericirea este contagioasa si se propaga "in valuri" in cercurile de prieteni si rude, dar nu si intre colegii de munca, arata un studiu publicat de British Medical Journal (BJM), citat de AFP.
Cercetatorii au stabilit ca grupurile de oameni fericiti si nefericiti se formeaza conform unor criterii de proximitate sociala si geografica. De exemplu, probabilitatea ca o persoana sa fie fericita creste cu 42% daca un prieten care se afla la mai putin de 800 de metri este fericit. Procentul este de 25% daca prietenul respectiv se afla la mai putin de 1,5 kilometri si descreste pe masura ce distanta creste.Sansele de fericire cresc cu 8% in caz de coabitare cu un partener multumit, cu 14% daca o ruda bine dispusa locuieste alaturi si cu 34% in cazul unor vecini fericiti.
"Variatiile in nivelul de fericire al individului se pot propaga in valuri in grupurile sociale si pot genera o ampla structura in cadrul unei retele, aparand astfel grupuri de oameni fericiti sau nefericiti", spun autorii studiului, profesorii Nicholas Christakis, de la Harvard Medical School, si James Fowler de la Universitatea California din San Diego.
Formula nu este insa valabila pentru locul de munca. "Colegii de munca nu afecteaza nivelul de fericire, ceea ce ne face sa credem ca propagarea starilor emotionale poate fi limitata de contextul social", se arata in studiu.Cercetarea "revolutionara" ar putea avea implicatii in ceea ce priveste sanatatea publica, arata BJM. Potrivit publicatiei, "daca fericirea se transmite prin intermediul relatiilor sociale, acest lucru ar putea contribui indirect la transmiterea similara a unei stari bune de sanatate".
Studiul a fost realizat pe un esantion de 5.100 de adulti in 34 de ani.

Sursa: www.lady4ever.ro

Sa nu defrisam sufleteste Romania!

2008-12-10T13:41:00.000-08:00

Probabil ca nimic altceva nu poate defini mai bine spiritul unui popor decat stravechile sale traditii si obiceiuri. Traditii, obiceiuri, datini, credinte, vorbe din batrani, descantece, rugaciuni, superstitii, au devenit notiuni deja abstracte, intr-o societate obosita de viteza, dar al carei ritm de viata e din ce in ce mai accelerat, alergand spre niciunde, investind doar in "confort si siguranta", alterandu-si instinctele si devenind de fapt tot mai inerta interior.
Cred ca acest lucru ar trebui sa ne puna pe ganduri. Trebuie cat mai repede posibil sa ne indreptam privirile deja obosite si sufletele deja otravite de atatea influente catre ceea ce sunt de fapt originile noastre, radacinile care ne-au dat seva vietii si care ne fac sa ne numim pur si simplu ROMANI. Si anume spre folclor, spre pastrarea traditiilor si datinilor romanesti. Sa lasam deoparte pentru cateva minute "celelalte" genuri muzicale si sa incercam sa ne deschidem sufletul in fata adevaratelor valori romanesti, pe care incet incet le pierdem din cauza noastra: din inconstienta, din rautate si din cauza unui "alter-ego" care ne spune ceva de genul "ce mama naibii asculti aici? populara? asta e muzica...??!!". Haideti sa facem cumva sa nu mai avem acest spirit de turma numai cand e vorba de lucruri rele, sa il avem si ca sa realizam ceva bun. A merge cu masina si cu muzica in blana pe versuri de Nicolae Guta sau Florin Salam nu este nici macar la moda asa cum spun unii, ci este un adevarat dezastru fonic...Polueaza mediul fonic...
Haideti sa nu ne mai luam dupa ceilalti numai pentru simplul fapt ca asa vor ei sau ca sa fim cool. Ne agitam cu totii cand e Valentine's Day, o sarbatoare care de fapt nu e a noastra, iar cand vine Dragobetele pe data de 24 februarie, o mica diferenta de 10 zile ne face sa uitam cu totul ca suntem romani si ca de fapt ar trebui sa sarbatorim pe aceasta data, nu sarbatori imprumutate de la americani sau de te miri unde. Dar se intampla tot mai des...PACAT!!
Cat despre portul popular ce sa mai zicem... Au mai ramas putine zone in care se mai poarta costume populare, celebrele palarii populare mestesugite cu atata pasiune si dragoste... Iar despre tineret, nici sa nu auda despre asa ceva... Daca nu sunt in trend, deja e un motiv de ingrijorare. Asa ca sa lasam ceea ce e "la moda" si sa incercam sa vedem de unde ne tragem noi cu adevarat, cum suntem noi de fapt si atunci vom descoperi lucruri minunate la care poate nu ne-am fi gandit niciodata... lucruri despre noi insine.Sa incercam sa salvam cat mai putem din tara noastra, ceea ce e mai important de fapt: traditiile, porturile si obiceiurile populare. Macar atat... Ca restul a pierit de mana noastra si pe limba noastra. Sa aratam tuturor ca ne iubim tara, ca iubim Romania!

Orasul meu, Rm. Valcea

2008-12-10T13:40:00.000-08:00

Avand in vedere faptul ca sunt studenta in municipiul Pitesti, la Facultatea de Stiinte Socio-Umane, specializarea Jurnalism, anul II, as putea sa fac o comparatie intre orasul meu natal, Rm.Valcea, si municipiul Pitesti. Probabil va intrebati in ce ar consta aceasta comparatie.
Timp de aproape doi ani, perioada in care am locuit si inca locuiesc in Pitesti, am avut, zic eu, suficient timp sa imi dau seama de eventualele asemanari si deosebiri dintre cele doua orase. Indiferent de acestea, dorul de casa a fost si este, de fiecare data cand ajung in Pitesti, imens. Chiar daca asta va face sa credeti ca voi da impresia unui subiectivism subtil, voi incerca sa fiu cat se poate de obiectiva.
De ce am ales Pitestiul si nu Rm.Valcea? Din acest unghi, Rm. Valcea are un punct in minus, deoarece putinele facultati pe care le avem sunt private si nu ofera studentilor sansele pe care le au in alte orase, si anume sa intre la o facultate de stat, pe un loc subventionat. Nu orice student isi permite sa plateasca taxele. Din acest motiv, cei care intra la facultati private se angajeaza, cauza pentru care balanta se inclina in defavoarea studiului. In acest caz, oportunitatile pe care le ofera Pitestiul sunt mult mai diverse si mai la indemana oricui. Dintr-un alt unghi de abordare, cel al modului de petrecere a timpului liber - deoarece pentru un student si aceasta este una dintre prioritati - Pitestiul din nou castiga, pentru ca, fiind un oras mai mare decat Rm. Valcea, ofera mai multe „senzatii”. Sunt foarte multe cluburi, restaurante in care te poti delecta cu prietenii, punand la cale un nou plan sau susotind, usor, pe sub mustati despre urmatorul examen. In schimb, in micutul oras Rm.Valcea, te poti orienta cu ochii inchisi unde vrei sa iti petreci cateva clipe libere, spiritul aventurier al studentilor fiind estompat, deoarece spatiul de desfasurare este cam restrans.
Rm.Valcea are si el, in schimb, avantajele lui. Este un oras mult mai curat decat Pitestiul. Probabil si din cauza faptului ca este mai mic si mai usor de adiminstrat. In principiu, vreau sa cred ca asta se datoreaza oamenilor mult mai educati si mai evoluati spiritual decat in Pitesti. Ca ramniceanca, pot sa spun ca suntem niste oameni primitori, foarte prietenosi si pusi pe gluma. Nu este numai parerea mea, ci si a celor ce ne cunosc si ne impartasesc opiniile. In schimb, din cate am observat ca studenta, in Pitesti oamenii sunt mult mai reci, nu sunt deschisi la suflet precum noi si sunt mult mai reticenti in ceea ce priveste intrarea in noi relatii de amicitie, de intr-ajutorare sau de informare, in orice domeniu. Pot sa spun ca oamenii din Rm.Valcea sunt mult mai „dezvoltati” din punct de vedere emotional si intelectual, reactionand cu totul diferit fata de cei din Pitesti. Au alte orizonturi si perspective.
Tinand cont ca nimic nu este perfect, Rm. Valcea, cu defectele si calitatile sale, ramane orasul meu preferat. Nu spun asta pentru ca m-am nascut si am crescut aici. Daca m-as fi nascut si as fi crescut in alt oras si ar fi trebuit sa ma mut definitiv, cu siguranta alegerea mea ar fi fost Rm. Valcea. Spun asta deoarece chiar imi este drag acest oras si sunt mandra ca sunt cetatean al Ramnicului. In comparatie cu celelalte orase mari, Rm.Valcea este un oras linistit, curat, la care oricine se poate adapta, cred eu, cu usurinta. Prin urmare, dragi ramniceni, sa fiti mandri ca sunteti ai acestui minunat oras si sa nu va indoiti niciodata ca el trebuie iubit, apreciat, dezvoltat. A fi ramnicean este o adevarata onoare.

Drogurile- o iluzie cu sens unic

2008-12-10T13:30:00.000-08:00

Tentatia de a ajunge la stari de euforie isi are radacina in timpuri de mult apuse; chiar pe vremea dacilor si a romanilor se fumau anumite ierburi cu efecte afrodisiace si halucinogene (canepa indiana). Drogurile sunt substante artificiale create de oamenii de stiinta in anumite situatii limita. Cauzele au fost de regula razboaiele. Efectele drogurilor erau "benefice" pentru armatele diverselor popoare care trebuiau sa reziste in regim de razboi, de multe ori fara hrana si fara apa. Asa au luat nastere substantele excitante - droguri in forma primara. Tot razboaiele au dus la dezastre umane. Astfel, in secolul al XVII-lea s-a descoperit morfina, un medicament care calma durerile provocate de rani.
Societatea romaneasca a fost luata prin surprindere de acest flagel al drogurilor, ivindu-se astfel probleme foarte grave atat in justitie, cat si in lumea medicala. Reactiile stangace si intarziate ale autoritatilor au favorizat fenomenul toxicomaniei care a ajuns sa fie devastator. Ce poate fi mai trist si mai ingrijorator decat sa vezi cum un copil de 13-14 ani, alergand innebunit dupa o doza de heroina sau cum o femeie insarcinata intrata in perioada de sevraj ii porunceste violent partenerului de viata sa-i prepare doza; ce poate fi mai tragic decat sa vezi cum un prunc nevinovat se zbate in pantecele mamei sale, "cerand" portia de drog? Nimic nu poate fi mai deprimant decat locuinta unui dependent ori cateva haine si un pat cu asternuturi invechite si arse, cateva cuie batute in perete, unde candva erau asezate tablouri (vandute mai apoi). Este o atmosfera infiorator de apasatoare. Fenomenul toxicomaniei ia amploare pe zi ce trece. Desi dependentii de droguri sunt considerati niste delicventi, ei sunt in realitate oameni bolnavi, ajunsi in stare de iresponsabilitate pentru faptele lor. Incorsetati de suferinta, dispretuiti si marginalizati, se topesc incet, dar sigur.
Sa incepem sa vorbim cu copiii nostri si cu cei din jurul nostru despre ceea ce ii doare, despre problemele lor si sa invatam sa ascultam. Daca am face lucrul acesta probabil ca multi dintre cei care au probleme de genul acesta nu s-ar mai inchide in ei, nu s-ar mai refugia intr-un colt de lume atat de sinistru si de gol creat de ei insisi... Ar invata sa aiba incredere in ei si sa se deschida in fata celorlalte persoane din fata lor. Trebuie sa invatam sa facem diferenta intre lumea creata de noi si lumea in care traim, iar daca problemele acestei lumi in care traim ni se par prea grele pentru umerii nostri, sa invatam sa trecem peste ele cu capul sus, nu cu el lasat in jos de rusine si teama fata de cei din jur, sa nu ne afundam in abisul unei lumi din care posibil nu mai putem iesi niciodata. Ajutorul reciproc conteaza mult. Asa ca trebuie sa fim inca o data in plus uniti pentru noi si pentru cei din jurul nostru, sa ne mobilizam impotriva unui flagel care ne degradeaza fizic si psihic din ce in ce mai mult.