Lili Sandu- Lee Lee

Vorbe frumoase si fapte marete...

Acu ceva vreme ti-am spus, daca imi aduc bine aminte, cat de mult te iubesc si cat de mult insemni pentru viata mea. Ti-am spus asta si o sa ti-o spun in fiecare zi, atat timp cat in mine o sa mai exista suflare si atat timp cat buzele mele nu vor stii sa spuna altceva decat vorbe de iubire.
" Te iubesc fara sa stiu cum sau cand sau de unde. Te iubesc pur si simplu, fara complexitati sau mandrie; te iubesc pentru ca nu stiu alta cale..." Pablo Neruda
Ti le-am spus. Nu ai cum sa minti. Insa stii prea bine ca nu au fost numai vorbe frumoase aruncate in vant. Ti-am aratat de cate ori am avut ocazia simtirile mele... gandurile mele... "vestimentatia" sufletului meu... Stii bine: cu tine ma "imbrac" in fiecare dimineata si alaturi de tine ma "dezbrac" de haina neputintei, a durerii si a celorlalte lucruri rautacioase si incoerente si prapastioase care ne inconjoara si de care uit de indata ce te simt pe tine langa mine.
Mai tii minte cand ti-am scris cu petale de trandafiri "te iubesc" in gradina dragostei? Oare mai tii minte cand te-am imbracat cu sarutarile mele acolo sus, pe norul ce plutea stapan pe cerul albastru? Mai tii minte cand am vorbit cu soarele sa rasara maine numai si numai pentru tine? Mai tii minte cand am vorbit cu lebedele sa danseze un vals numai pentru noi doi, in amintirea clipelor petrecute impreuna? Mai tii minte cand roua diminetii a format un izvor in care se oglindea frumusetea ta interioara? Mai tii minte cand vorbele mele au facut inconjurul universului si atunci tot ce misca a fost in asentimentul meu si toate ti-au murmurat ca iubirea mea pentru tine e imensa?
Au fost vorbe frumoase impletite cu fapte marete. Au fost simtirile mele impletite cu ceea ce a facut universul pentru noi doi la rugamintea mea. Pentru ca eu sunt prea mica in acest univers si vorbele mele nu au ecou decat pentru tine. Insa atunci si acum universul a vibrat alaturi de mine si ti-a demonstrat el tot ceea ce am spus eu si am simtit poate amandoi. Si asa o sa fie si de acum incolo: eu iti spun, universul iti arata. Cine stie? Poate eu sunt universul tau si poate tu esti lumea mea...

Era cat pe ce...

Era cat pe ce sa uit sa iti spun cat de mult te iubesc. Era cat pe ce sa uit sa te iau de mana ieri, cand am traversat strada. Era cat pe ce sa uit sa iti multumesc pentru ca existi si pentru ca imi aduci in fiecare clipa zambetul pe buze. Era cat pe ce sa uit sa iti spun ca de fapt existenta mea este efemera daca tu nu esti. Era cat pe ce sa uit sa te duc de dimineata, cand ai facut ochisori dupa un somn indelung in care eu, alaturi, langa tine, ti-am mangaiat chipul, admirand frumusetea ochilor si buzelor tale, sa vezi cat de frumos soarele isi arata suprematia printre marea nesfarsita de nori. Era cat pe ce sa uit sa iti plimb pe la nas, inainte sa te trezesti, buchetelul de lalele pe care mi l-ai facut cadou ieri. Era cat pe ce sa uit sa iti spun ca azi, in ceruri, toti ingerasii canta si zambesc pentru ca tu existi. Era cat pe ce sa uit ca pasarile cerului impletesc triluri armonioase doar pentru a-ti incalzi in fiecare zi sufletul si pentru a nu-l lasa sa "inghete" in fata atator intamplari si lucruri "nefaste". Era cat pe ce sa uit sa iti spun ca te ador, viata mea.
Insa nu am uitat nimic din toate astea... Si ce bine ca nu am facut-o. Nu am cum sa uit. Pentru ca daca as uita sa fac toate astea, ar insemna ca te-as uita pe tine. Iar asta e imposibil. Nu am cum sa fac asta, nici daca as vrea. Tocmai de asta, in timp ce tu inca incercai sa te trezesti de-a binelea, am venit si ti-am soptit la ureche, murmurand sau gangurind, cum vrei tu sa zici, cat de mult insemni pentru viata mea. Mi-am lipit obrazul de al tau, inima mea batea langa a ta, o auzeam cum dadea startul unei noi zile impreuna. Atat... Nu a mai fost nevoie de cuvinte. Restul a venit de la sine. Gesturile mele, limbajul mut in care ne complaceam amandoi, scoteau totul la iveala. Nu aveau cum sa tradeze. Nici macar cu "gandul".
Era cat pe ce...

Eu....in culmea fericirii

Salutare! Am revenit cu un nou post... in sfarsit... dupa atata vreme. Si plus de asta am starea necesara sa scriu... sunt fericita asa cum nu am mai fost de multa vreme. Dupa o saptamana in care am incercat sa astern pe foaie ceea ce am simtit si nu am reusit terminand cred un top de coli, dupa o saptamana in care lacrimile au curs necontenit, am invatat intr-un final ca nu trebuie sa las pe nimeni sa imi fure visele si ca trebuie sa lupt ca o leoaica pentru ceea ce vreau si simt... Nu trebuie sa imi arat neputinta in fata nimanui si nu trebuie ca lacrimile sa isi faca atat de usor cale pentru a iesi din adancul sufletului meu... Nu trebuie... Chiar daca de cele mai multe ori nu pot... Asa ca am invatat sa zambesc din nou, sa ma ridic datorita tot mie... Pentru ca sunt o fire puternica, care lupta pentru ceea ce vrea si care nu se lasa batuta asa de usor... Sunt pur si simplu eu, asa cum trebuia sa fiu dintotdeauna... Numai ca uneori ignoranta si nepasarea si rautatea altora au reusit sa ma faca sa nu mai fiu eu, sa simt niste trairi care nu ma caracterizeaza din fire... Au reusit atunci, nu mai reusesc acum... Imi promit. Acum sunt eu... Just me and nobody else... And it feels so good... Acum stiu ca datorita zambetului meu afara e mai mult soare afara si pot sa ii fac si pe altii sa simta acelasi lucru ca si mine... Stiu ca Doamne Doamne ne-a dat fiecaruia un rost in viata, iar al meu nu e acela sa sufar si sa plang... Acum stiu ca pot vorbi cu florile atunci cand zambesc, iar ele ma inteleg si isi deschid petalele pentru a ma imbratisa in felul lor... Stiu ca pot transmite multe printr-un simplu zambet. Promit sa nu mai fiu niciodata suparata oricat de greu mi-ar fi si oricat de mult as suferi. Pentru ca pana la urma asta e viata si trebuie sa o luam ca atare... E grea si urata uneori, dar de cele mai multe ori e frumoasa si trebuie sa traim fiecare clipa asa cum se cuvine. Daca am fi tot timpul fericiti, poate ne-am plictisi. INSA...TREBUIE SA TRECEM PESTE ABSOLUT TOT CU ZAMBETUL PE BUZE... NEVER DEFEATED... Va recomand un tratament prin zambet... Zambiti tot timpul... Iubesc lacrimile ceresti, iubesc soarele, iubesc florile, iubesc animalele, iubesc fiintele dragi mie, iubesc natura in sine, iubesc sa zambesc, ador sa traiesc... E atat de frumos sa traiesti zambind... Ce frumos suna: "E o fiinta mereu cu zambetul pe buze. Ma face sa simt ceva special de indata ce o vad zambind. Imi inveseleste ziua". Asta vreau sa aud de acum incolo despre mine... Zambiti, iubiti si aveti grija de voi.

P. Dolls- Hush, Hush :X:X:X:X