Eu si...

E adevarat. Nu am mai scris de foarte multa vreme. Nu am mai avut timp si de ce sa nu recunosc, uneori mi-a fost lene sa tastez cateva cuvinte... Am avut perioade in care mi-am dorit sa scriu, insa ceva nu m-a lasat... Am avut perioade in care am scris si am sters, dupa care am scris din nou si iar am sters... Am avut perioade in care nici calculatorul nu l-am aprins... Am avut perioade in care eu si... am fost intr-un decalaj total... Lumea de sub picioarele mele se zdruncina cu toata forta sa. Eu eram precum un puzzle care incerca sa isi uneasca piesele, dar la prima adiere de vant acestea se imprastiau in imensitatea rece a universului ce ma inconjura... Eu si... eu. Atat. Ceilalti nu existau sau poate ca nu vroiam eu sa ii vad, sa stiu de existenta lor. Insa a trecut toata aceasta cearta cu mine insumi, cu universul meu, cu tot ce e frumos. Acum ma integrez in universul celorlati... Din nou. Asa cum am incercat sa fac mereu. Chiar daca poate nu mi-a reusit. Si e atat de bine, de cald si de frumos...