Era cat pe ce...

Era cat pe ce sa uit sa iti spun cat de mult te iubesc. Era cat pe ce sa uit sa te iau de mana ieri, cand am traversat strada. Era cat pe ce sa uit sa iti multumesc pentru ca existi si pentru ca imi aduci in fiecare clipa zambetul pe buze. Era cat pe ce sa uit sa iti spun ca de fapt existenta mea este efemera daca tu nu esti. Era cat pe ce sa uit sa te duc de dimineata, cand ai facut ochisori dupa un somn indelung in care eu, alaturi, langa tine, ti-am mangaiat chipul, admirand frumusetea ochilor si buzelor tale, sa vezi cat de frumos soarele isi arata suprematia printre marea nesfarsita de nori. Era cat pe ce sa uit sa iti plimb pe la nas, inainte sa te trezesti, buchetelul de lalele pe care mi l-ai facut cadou ieri. Era cat pe ce sa uit sa iti spun ca azi, in ceruri, toti ingerasii canta si zambesc pentru ca tu existi. Era cat pe ce sa uit ca pasarile cerului impletesc triluri armonioase doar pentru a-ti incalzi in fiecare zi sufletul si pentru a nu-l lasa sa "inghete" in fata atator intamplari si lucruri "nefaste". Era cat pe ce sa uit sa iti spun ca te ador, viata mea.
Insa nu am uitat nimic din toate astea... Si ce bine ca nu am facut-o. Nu am cum sa uit. Pentru ca daca as uita sa fac toate astea, ar insemna ca te-as uita pe tine. Iar asta e imposibil. Nu am cum sa fac asta, nici daca as vrea. Tocmai de asta, in timp ce tu inca incercai sa te trezesti de-a binelea, am venit si ti-am soptit la ureche, murmurand sau gangurind, cum vrei tu sa zici, cat de mult insemni pentru viata mea. Mi-am lipit obrazul de al tau, inima mea batea langa a ta, o auzeam cum dadea startul unei noi zile impreuna. Atat... Nu a mai fost nevoie de cuvinte. Restul a venit de la sine. Gesturile mele, limbajul mut in care ne complaceam amandoi, scoteau totul la iveala. Nu aveau cum sa tradeze. Nici macar cu "gandul".
Era cat pe ce...