Tunsoarea bob mereu la moda

Par lung? Este potrivit pentru adolescente, vedete de cinema si pentru femeile carora le place sa petreaca foarte mult timp sa se aranjeze. Insa, atunci cand vine vorba de a fi la moda si de a avea un look modern, nimic nu se compara cu o tunsoare bob.
Aceasta tunsoare este in fruntea topurilor in ceea ce priveste frizurile pentru toamna-iarna 2006-2007. Vei observa ca vei arata cu cativa ani mai tanara daca alegi acest tip de tunsoare. Insa acest lucru va fi valabil numai pentru cele care vor avea o tunsoare de calitate. O forma nepotrivita sau o aranjare a parului gresita te vor ajuta sa obtii un aspect imbatranit si nu unul modern asa cum vrei.Tunsoarea bob a fost foarte populara in Statele Unite ale Americii in anul 1920. Sunt foarte multe motive pentru care acest tip de tunsoare revine mereu la moda. Prima tunsoare bob a fost purtata de catre Coco Chanel.

... ... ...

Intr-o zi ca aceasta de duminica, oare ce ar trebui sa fac? Momentan nu ma simt prea bine. Nu spun asta pentru ca ma doare ceva, ci pentru ca pur si simplu ma simt asa... aiurea. Incerc sa imi gasesc locul prin casa si NU POT. Incerc sa ma gandesc la ziua de maine, cand voi avea primul examen pe anul acesta si NU POT. Incerc sa imi ocup timpul cu ceva si NU POT. Incerc sa imi pun ordine in ganduri si NU POT. NU POT sa fac nimic. NU POT sa ma gandesc la nimeni, la nimic. Nici macar la mine. Parca cineva mi-ar fi spalat creierul si mi l-ar fi golit de orice amintire, de orice gand. NU POT sa concep nici o imagine, NU POT sa trasez conturul vietii mele, NU POT face absolut nimic. Parca as fi paralizata sufleteste.
Dau drumul la muzica si stau in pat incercand sa ma relaxez, dar mi se ia. Deschid geamurile la balcon, incercand sa iau putin aer, uitandu-ma la ceea ce se intampla dincolo de barierele mele emotionale si dincolo de peretii apartamentului meu, insa ma satur numai dupa nici 5 minute. Incerc sa iau cursurile sa invat, dar dupa cateva secunde la arunc pe jos si plec... in dormitor. Iau un album cu poze, ma uit pe el si incep sa plang. Imi aduc aminte de o melodie care mi se potriveste in astfel de momente si din nou obrazul meu devine o cale usor de strabatut pentru lacrimile ce asteptau in coltul ochiului. Imi zic: "Andreea, revino-ti!" Ma duc, imi aprind o tigare si incerc sa ma abtin sa mai plang. Am incercat atatea azi si nu am putut face nimic.
Singurul lucru de care imi pare rau e ca a mai trecut inca o zi din marea de zile pe langa mine in care nu am "putut" face nimic si NU AM FACUT NIMIC. Poate e ultima, poate nu se va mai intampla, poate e doar vina mea si atat... A nimanui altcuiva. In astfel de zile pot decat sa sper. Atat si nimic mai mult.

Ramnicul, intre alb si negru

Dupa cum se vede, municipiul Rm. Valcea este un oras al contrastelor. Au mai ramas in el locuri de suflet ale locuitorilor, dupa ce multe au intrat sub betoane si asfalt. Administratia locala pune mare pret pe fata orasului. Asa se face ca angajatii de la ADP, in exces de zel, lustruiesc, zilnic, centrul, uitand de cartierele marginase. Pe strazi intregi din aceste cartiere nu exista macar un cos de gunoi (exemplu, cartierul 1 Mai). Pana in Podul Vinerii Mari, totul e luna. Dincolo, e jale. Pe faleza din partea de sud, e mai rau decat pe marginea unui drum de tara : balarii inalte de un metru, gunoaie, totul lasat in paragina. In curtea Seminarului Teologic „Sf. Nicolae” de pe strada Antim Ivireanul, tot in cartierul 1 Mai, o cladire sta sa se naruie, altele doua, incepute cu ani in urma, se degradeaza din cauza lucrarilor ramase neterminate. In piata centrala, e mai rau ca la balci. Exista strazi in oras care nu sunt iluminate pe timp de noapte. Cainii comunitari (ca sa nu le spunem vagabonzi), s-au inmultit asa de tare, ca au invadat chiar si centrul, fiind un adevarat pericol public. Si exemplele ar putea continua. Noi am vrea ca banii contribuabililor sa fie folositi pentru tot orasul, nu numai pentru zonele rezidentiale. Iar administratia locala sa mai plece privirea si spre lucrurile „marunte”, care afecteaza viata ramnicenilor. Fiindca toti platim taxe si impozite, si avem acest drept, de a beneficia de acelasi confort ca si locuitorii din centrul targului.
Sursa: http://www.cityonline.ro/

Pe Transfagarasan

Rm. Valcea intr-o zi de vara

Cand sunt suparici:(

De ceva vreme incoace nu prea ma simt in apele mele mereu... Am impresia ca lumea in care traiesc e prea mare pentru mine, iar eu sunt decat un pui de om uitat undeva intr-un colt... Simt ceva ce cu greu pot descrie in cuvinte. De cele mai multe ori nu ma mai recunosc. Sunt ca un puzzle pe care incerci sa il reconstruiesti bucata cu bucata, iar la prima adiere de vant se spulbera... Sunt ca o masina ce incearca sa mearga inainte, desi rezervorul e aproape golit, iar cand ajunge la benzinarie pentru a-si trege de undeva energia necesara, ii moare motorul de tot.
Uneori ma simt neputincioasa, fara nici o forta. Incerc sa ma adun, sa merg inainte, dar simt ca nu mai pot. Incearca si cei dragi sa fie langa mine, insa de cele mai multe ori nu reusesc sa faca nimic.
Stiu ca nu e nimic special, deoarece li se intampla si altora, dar pentru mine una, uneori e prea mult. E mai mult decat pot duce chiar... Asta in ciuda faptului ca se spun urmatoarele: Dumnezeu ii pune la incercare pe cei pe care ii iubeste. Asa e... Nu e un lucru pe care il pot contesta. Nici macar daca as vrea. Simt ca ma degradez sufleteste pe zi ce trece tot mai mult. Lacrimile ce de multe ori le poti observa in coltul ochiului sunt motivul din cauza caruia sufletul meu... isi pierde caracteristicile specifice unui om cu zambetul pe buze. De cele mai multe ori nici macar nu stiu de ce plang. Atat cam am de spus... Ajunge.

Ce frumos e sa fi copil

Cateodata imi aduc aminte cu nostalgie de clipelele petrecute de cele mai multe ori in sanul familiei, ori daca nu cu prietenii pe afara, atunci cand eram mica. Erau printre cele mai frumoase. Poate atunci nu puteam sa realizez lucrurile acestea, insa acum, odata cu trecerea timpului, am invatat sa le apreciez si sincer, mi-e dor de ele de nu mai pot.
As da orice pentru a putea da timpul inapoi, pentru a mai putea retrai acele momente. A trecut prea repede timpul, am crescut si ne-am maturizat prea repede. La cat de frumoasa e acea perioada, parca as vrea sa raman mereu copil, sa nu am nici o grija, sa nu ma intereseze de nimeni si de nimic. Decat de mine, de copilaria mea, de jucariile mele, de prietenii mei si de familia mea. Atat...
Mi-e dor sa fac baie in raul Olanesti, mi-e dor sa ma dau cu sania pe acesta cand era inghetat, mi-e dor sa ma invinetesc pe picioare de atatea cazaturi, mi-e dor sa ma strige bunicii sa intru in casa ca e prea tarziu, mi-e dor sa stau catarata pe gardul din fata blocului de vorba cu prietenii, mi-e dor sa ne jucam de-a v-ati ascunselea sau prinselea... Mi-e dor de mine.
E foarte naspa sentimentul sa vezi ca te maturizezi si uiti de cele mai frumoase clipe ale scurtei tale vieti de om. Uiti si iti aduci aminte doar de ce e mai recent, pe zi ce trece inghitindu-te tot mai mult grijile cotidiene. Nu degeaba se spune ca omul are memorie selectiva... Insa toate grijile cotidiene se clatina masiv atunci cand imaginile copilariei isi fac simtita prezenta. Nu degeaba se spune ca omul mai are si feeling-uri. Ca doar suntem oameni si aceste sentimente uneori ne caracterizeaza din plin. Caci pana la urma suntem oameni si nu altceva.