Ce frumos e sa fi copil

Cateodata imi aduc aminte cu nostalgie de clipelele petrecute de cele mai multe ori in sanul familiei, ori daca nu cu prietenii pe afara, atunci cand eram mica. Erau printre cele mai frumoase. Poate atunci nu puteam sa realizez lucrurile acestea, insa acum, odata cu trecerea timpului, am invatat sa le apreciez si sincer, mi-e dor de ele de nu mai pot.
As da orice pentru a putea da timpul inapoi, pentru a mai putea retrai acele momente. A trecut prea repede timpul, am crescut si ne-am maturizat prea repede. La cat de frumoasa e acea perioada, parca as vrea sa raman mereu copil, sa nu am nici o grija, sa nu ma intereseze de nimeni si de nimic. Decat de mine, de copilaria mea, de jucariile mele, de prietenii mei si de familia mea. Atat...
Mi-e dor sa fac baie in raul Olanesti, mi-e dor sa ma dau cu sania pe acesta cand era inghetat, mi-e dor sa ma invinetesc pe picioare de atatea cazaturi, mi-e dor sa ma strige bunicii sa intru in casa ca e prea tarziu, mi-e dor sa stau catarata pe gardul din fata blocului de vorba cu prietenii, mi-e dor sa ne jucam de-a v-ati ascunselea sau prinselea... Mi-e dor de mine.
E foarte naspa sentimentul sa vezi ca te maturizezi si uiti de cele mai frumoase clipe ale scurtei tale vieti de om. Uiti si iti aduci aminte doar de ce e mai recent, pe zi ce trece inghitindu-te tot mai mult grijile cotidiene. Nu degeaba se spune ca omul are memorie selectiva... Insa toate grijile cotidiene se clatina masiv atunci cand imaginile copilariei isi fac simtita prezenta. Nu degeaba se spune ca omul mai are si feeling-uri. Ca doar suntem oameni si aceste sentimente uneori ne caracterizeaza din plin. Caci pana la urma suntem oameni si nu altceva.