miercuri, 28 ianuarie 2009

Asteptand in ploaie

Faceam curat prin casa, cand telefonul mi-a sunat. Era cea mai buna prietena a mea. Ma chema la un suc... I-am spus ca merg, iar ea m-a intrebat daca vreau sa merg catre ea, sa ne intalnim pe drum si sa venim amandoua. Eu i-am spus ok. M-am imbracat, mi-am luat umbrela si am pornit cu pasi marunti catre ea... Am ajuns, dar ea nu ajunsese inca. Stateam undeva pe trotuar, aproape de marginea drumului si o asteptam in continuare. Vedeam decat stropi marunti de ploaie, masini grabite si oameni mohorati ce isi ascundeau chipul sub o gluga sau sub o umbrela. Atat... Aaaa, si razele de lumina de la stalpii de iluminat ce treceau prin umbrela mea.
E un peisaj trist, insa eu visam si ma simteam bine... Eram atat de calma, incat puteam sa jur ca exist numai eu in clipa aia. Eu si stropii de ploaie pe care la un moment dat i-am lasat sa se joace cu parul meu, cu chipul meu si cu sentimentele mele... Am inchis umbrela si m-am lasat in voia ploii, in voia lacrimilor ceresti si a soaptelor produse de acestea la atingerea asfaltului atat de rece si de sumbru... Eram decat EU pret de cateva minute. Simteam cum lumea trece si se uita la mine de parca ar fi putut vedea cum incerc sa imi schimb vesmantul interior... Ei nu aveau cum sa vada asta, dar eu simteam cu apasare privirea lor nedumerita si ciudata...
Atat de mult ma calmeaza ploaia, incat ma face sa aud cum sufletul meu striga cu disperare dupa un minut in care sa ii ascult pasurile, ma face sa ma dezbrac de haina neputintei si sa vreau sa o imbrac pe cea a sperantei... Impletesc si nutresc atatea sentimente cu fiecare strop de ploaie ce cade din cer. Cand ploua uit sa imi fac griji pentru ziua de maine, uit ca imi este greu fara cei dragi langa mine, uit de tot si de toate. Sunt eu, cu mine si cu celalalt eu... Un trio format din "personajele" ce imi aduc aminte ca exist: un "eu" care iubeste si caruia ii place sa fie iubit, un "eu" care iubeste doar din interes si face ceea ce vrea fara a tine cont de ceilalti si un "eu" caruia nu-i pasa de absolut nimeni, care e rece la orice atingere si indiferent la orice vorba sau actiune.
Se pare ca acum a iesit la iveala acel "eu" care iubeste si caruia ii place sa fie iubit. Chiar daca mi s-a intamplat de atatea ori sa rad pe dinafara si de fapt sa plang pe dinauntru, acum am zambit pe dinafara si am zambit si pe dinauntru. A fost una dintre datile in care am simtit ca plutesc. Parca miroseam asfaltul insetat de atata apa, parca miroseam stropii de ploaie si parca inspiram praful ce se ridica de la bataia stropilor. Parca. ... Pana cand am auzit aievea "Andreeaaaaa!!!" si m-am trezit brusc din visare. Si masinile ce treceau pe langa mine si ma stropeau din cap pana in picioare mi se pareau atat de egoiste si de rele, pentru ca ma trezeau de cate ori aveau ocazia din acel vis, parca aruncandu-mi cate o galeata de apa rece pe mine si spunandu-mi " Andreea, trezeste-teee! Esti afara, in mijlocul unei strazi! Revino-ti!". Toata lumea incerca sa imi farame, sa imi spulbere gandurile... Au reusit, insa doar pe jumatate...

5 comentarii:

delta spunea...

Vai ce mă bucur că ai pus o nouă postare!
Aia cu Măruţă era zgârietoare pe creier (chiar dacă apărea doar în clip)...

Offshore spunea...

te ai rupt de lumea ta partial, o traiesti cu fiecare litera scrisa.

NiRoS spunea...

Ce post frumooooos, Ador ploaia. Ma alinta cand sunt trist, si parca danseaza atunci cand sunt fericit, Dar pe tine ?

P.S. : Nu lasa pe nimeni sa'ti fure visele. Pe nimeni. Sunt cele mai de pret lucruri, cu care.....ramanem intotdeuna.. Nu ca sentimente, sau ca obiecte ci ...doar ca ganduri. Viseaza cand esti singura, viseaza cand esti inconjurata de oameni, viseaza cand esti trista, cand esti fericita, cand traiesti, cand dormi. Dar cel mai frumos sentiment e atunci cand visezi cu iubita (ul) in brate....

OnNy spunea...

uh:X ce frumos traiesti clipa ...

nikol spunea...

Knd ploua,eu:
-nu am niciodata umbrela
-ies mereu in ploaie....macar 5minute
-sunt cea mai fericita
-iubesc,ador aceasta stare!
-:):):):)