A fi preot: meserie sau vocatie?

A purta haina preoteasca este o meserie sau o chemare, o vocatie? A-L sluji pe Dumnezeu este o meserie sau o vocatie? Sunt intrebari la al caror raspuns ma gandesc mai mereu, de cate ori am ocazia, de cand am vorbit despre acest subiect la cursul de introducere in Tv impreuna cu profesorul. Incerc sa gasesc un raspuns multumitor, care sa imi satisfaca curiozitatea intr-o masura oarecum apreciabila.
Lasand la o parte aceasta calitate de a fi preot, intr-un final totul se reduce la un singur lucru: suntem oameni. Iar ca orice om, netinand cont de meseria sau de conditia sa, avem necesitatile noastre, pe care pentru a le satisface trebuie sa ai bani. Cam totul se reduce la situatia financiara. Sa fie mai importanti banii decat chemarea in sine? Sa facem totul numai pentru bani? Chiar atat de pregnanta este necesitatea acestora?
Am vazut si am auzit de foarte multe cazuri in care preotii au pacatuit mai mult decat noi oamenii de rand. Desi aceasta "meserie" sau "vocatie" ar trebui sa le impuna oarecum mai multe restrictii daca pot zice asa, sunt la fel de pacatosi ca si noi si uneori la fel de mincinosi in fapte, precum si in vorbe.
Destui de multi preoti iau mita, destui de multi preoti sunt acuzati de viol, la fel de multi intretin relatii sexuale cu persoane de acelasi gen.... si asa mai departe. Nu are rost sa stau sa enumar aceste lucruri, deoarece sunt foarte cunoscute si practicate si de catre oamenii care nu au aceasta chemare catre Dumnezeu si anume oamenii de rand. Observ cu tristete cum datinile bisericesti isi pierd din ce in ce mai mult valoarea si sunt umbrite de puterea banilor. Slujbele nu se mai tin cum se tineau inainte, preotii nu mai au rabdarea sa stea de Boboteaza sau de alte sarbatori sa iti slujeasca ca inainte in casa deoarece sunt grabiti sa mearga din ce in ce mai multe case ca sa stranga din ce in ce mai multi bani, la biserica trebuie sa cotizezi.... asta este.
Dupa parerea mea, in aceasta calitate de preot nu ar trebui sa iti pese de conditia financiara atat de mult, deoarece sa-L slujesti pe Dumnezeu este unul dintre cele mai frumoase lucruri care i se pot intampla unui om care vrea si simte ca poate sa faca acest lucru, care poate sa renunte la multe altele si sa faca anumite sacrificii pentru implinirea acestui vis. Asa cum se spune ca banii sunt ochiul dracului, pentru un preot nu ar trebui sa fie primar acest interes al banilor, ci vocatia sa, chemarea sa catre Dumnezeu. Ai ocazia, din nefericire, sa vezi din ce in ce mai multi preoti care le cer credinciosilor lor sa dea bani pentru biserica, bani pe care ulterior ii folosesc pentru ridicarea unor vile personale cu cat mai multe etaje sau pentru schimabarea masinii personale cu una mai moderna, cu cat mai multe optiuni. Nu de putine ori se intampla sa vezi preoti sau maicute in masini ultimul tip... Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul...:(