Tentatia de a ajunge la stari de euforie isi are radacina in timpuri de mult apuse; chiar pe vremea dacilor si a romanilor se fumau anumite ierburi cu efecte afrodisiace si halucinogene (canepa indiana). Drogurile sunt substante artificiale create de oamenii de stiinta in anumite situatii limita. Cauzele au fost de regula razboaiele. Efectele drogurilor erau "benefice" pentru armatele diverselor popoare care trebuiau sa reziste in regim de razboi, de multe ori fara hrana si fara apa. Asa au luat nastere substantele excitante - droguri in forma primara. Tot razboaiele au dus la dezastre umane. Astfel, in secolul al XVII-lea s-a descoperit morfina, un medicament care calma durerile provocate de rani.
Societatea romaneasca a fost luata prin surprindere de acest flagel al drogurilor, ivindu-se astfel probleme foarte grave atat in justitie, cat si in lumea medicala. Reactiile stangace si intarziate ale autoritatilor au favorizat fenomenul toxicomaniei care a ajuns sa fie devastator. Ce poate fi mai trist si mai ingrijorator decat sa vezi cum un copil de 13-14 ani, alergand innebunit dupa o doza de heroina sau cum o femeie insarcinata intrata in perioada de sevraj ii porunceste violent partenerului de viata sa-i prepare doza; ce poate fi mai tragic decat sa vezi cum un prunc nevinovat se zbate in pantecele mamei sale, "cerand" portia de drog? Nimic nu poate fi mai deprimant decat locuinta unui dependent ori cateva haine si un pat cu asternuturi invechite si arse, cateva cuie batute in perete, unde candva erau asezate tablouri (vandute mai apoi). Este o atmosfera infiorator de apasatoare. Fenomenul toxicomaniei ia amploare pe zi ce trece. Desi dependentii de droguri sunt considerati niste delicventi, ei sunt in realitate oameni bolnavi, ajunsi in stare de iresponsabilitate pentru faptele lor. Incorsetati de suferinta, dispretuiti si marginalizati, se topesc incet, dar sigur.
Sa incepem sa vorbim cu copiii nostri si cu cei din jurul nostru despre ceea ce ii doare, despre problemele lor si sa invatam sa ascultam. Daca am face lucrul acesta probabil ca multi dintre cei care au probleme de genul acesta nu s-ar mai inchide in ei, nu s-ar mai refugia intr-un colt de lume atat de sinistru si de gol creat de ei insisi... Ar invata sa aiba incredere in ei si sa se deschida in fata celorlalte persoane din fata lor. Trebuie sa invatam sa facem diferenta intre lumea creata de noi si lumea in care traim, iar daca problemele acestei lumi in care traim ni se par prea grele pentru umerii nostri, sa invatam sa trecem peste ele cu capul sus, nu cu el lasat in jos de rusine si teama fata de cei din jur, sa nu ne afundam in abisul unei lumi din care posibil nu mai putem iesi niciodata. Ajutorul reciproc conteaza mult. Asa ca trebuie sa fim inca o data in plus uniti pentru noi si pentru cei din jurul nostru, sa ne mobilizam impotriva unui flagel care ne degradeaza fizic si psihic din ce in ce mai mult.
Societatea romaneasca a fost luata prin surprindere de acest flagel al drogurilor, ivindu-se astfel probleme foarte grave atat in justitie, cat si in lumea medicala. Reactiile stangace si intarziate ale autoritatilor au favorizat fenomenul toxicomaniei care a ajuns sa fie devastator. Ce poate fi mai trist si mai ingrijorator decat sa vezi cum un copil de 13-14 ani, alergand innebunit dupa o doza de heroina sau cum o femeie insarcinata intrata in perioada de sevraj ii porunceste violent partenerului de viata sa-i prepare doza; ce poate fi mai tragic decat sa vezi cum un prunc nevinovat se zbate in pantecele mamei sale, "cerand" portia de drog? Nimic nu poate fi mai deprimant decat locuinta unui dependent ori cateva haine si un pat cu asternuturi invechite si arse, cateva cuie batute in perete, unde candva erau asezate tablouri (vandute mai apoi). Este o atmosfera infiorator de apasatoare. Fenomenul toxicomaniei ia amploare pe zi ce trece. Desi dependentii de droguri sunt considerati niste delicventi, ei sunt in realitate oameni bolnavi, ajunsi in stare de iresponsabilitate pentru faptele lor. Incorsetati de suferinta, dispretuiti si marginalizati, se topesc incet, dar sigur.
Sa incepem sa vorbim cu copiii nostri si cu cei din jurul nostru despre ceea ce ii doare, despre problemele lor si sa invatam sa ascultam. Daca am face lucrul acesta probabil ca multi dintre cei care au probleme de genul acesta nu s-ar mai inchide in ei, nu s-ar mai refugia intr-un colt de lume atat de sinistru si de gol creat de ei insisi... Ar invata sa aiba incredere in ei si sa se deschida in fata celorlalte persoane din fata lor. Trebuie sa invatam sa facem diferenta intre lumea creata de noi si lumea in care traim, iar daca problemele acestei lumi in care traim ni se par prea grele pentru umerii nostri, sa invatam sa trecem peste ele cu capul sus, nu cu el lasat in jos de rusine si teama fata de cei din jur, sa nu ne afundam in abisul unei lumi din care posibil nu mai putem iesi niciodata. Ajutorul reciproc conteaza mult. Asa ca trebuie sa fim inca o data in plus uniti pentru noi si pentru cei din jurul nostru, sa ne mobilizam impotriva unui flagel care ne degradeaza fizic si psihic din ce in ce mai mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu