Azi, duminica, si anume 14 decembrie, am fost impreuna cu cativa prieteni in statiunea Vidra. Vreau sa spun ca atata zapada cata am vazut astazi nu cred ca am mai vazut demult. Crengile brazilor pur si simplu atarnau de greutatea zapezii, iar tot ce ne inconjura era de o splendoare greu de descris in cuvinte. Un fel de Rai ceresc pe pamant. Sentimentele care te invaluie sunt atat de uimire si bucurie, cat si de respect fata de ceea ce Dumnezeu ne-a oferit in dar pentru a proteja si iubi. Ai impresia ca rar iti e dat sa intalnesti asa ceva, chiar daca poate ai mai vazut, insa de fiecare data e ceva unic.
Ne-am batut cu zapada, am facut doi oameni de zapada imensi, am facut fotografii... Am facut ceea ce ar face, cred eu, toti oamenii. Nu ne venea sa mai plecam. Dupa cum v-am spus, e greu de descris in cuvinte, e ceva de neuitat. Timpul insa a trecut, afara s-a innoptat, iar noi, cu greu ne-am hotarat sa plecam. Dar cu siguranta vom reveni, asa cum am facut-o de multe ori, si ne vom bucura inca o data de toate acele minunatii care merita sa fie vazute, admirate, respectate si iubite, pentru ca pana la urma ele sunt "acoperisul" acestei imense "case" care este Pamantul.
Ne-am batut cu zapada, am facut doi oameni de zapada imensi, am facut fotografii... Am facut ceea ce ar face, cred eu, toti oamenii. Nu ne venea sa mai plecam. Dupa cum v-am spus, e greu de descris in cuvinte, e ceva de neuitat. Timpul insa a trecut, afara s-a innoptat, iar noi, cu greu ne-am hotarat sa plecam. Dar cu siguranta vom reveni, asa cum am facut-o de multe ori, si ne vom bucura inca o data de toate acele minunatii care merita sa fie vazute, admirate, respectate si iubite, pentru ca pana la urma ele sunt "acoperisul" acestei imense "case" care este Pamantul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu